LA ORDIN, FÜHRER! e o monodramă scrisă de Brigitte Schwaiger, o scriitoare austriacă, născută în 1949. Atunci când războiul deja se încheiase, când rănile acestuia trebuiau să înceapă a fi cicatrizate, dar când întrebările erau încă cum nu se poate mai dureroase. Cel mai frecvent revenind pe buze întrebarea cea mai banală din lume – Cum a fost posibil? Şi cum s-a întâmplat că isteria totalitară a cuprins atâta lume? Cum a ajuns oare nazismul să fie, aşa cum începuse să fie şi comunismul, religie seculară? Cum s-a putut ca victimele să ajungă să-şi adore călăii? Şi să le stea la ordin. Cazul Femeii ce ni s-a confesat pe scenă, nefiind nicidecum unul singular.
Regizorul Mihai Măniuţiu, căruia îi datorăm și alte câteva spectacole în care a investigat cu mijloacele teatrului tentaţia totalitară, dar şi o carte cu reflecţii despre tirani şi dictatori, a montat piesa nu oricum, ci într-o modalitate exemplară. Trecând dincolo de vorbe şi pătrunzând adânc în arheologia individuală a terorii, în aspectele sale abisale. În psihologia fiinţei agresate, terorizate, confiscate până într-atât încât ajunge să-şi adore opresorul. (Mircea Morariu)
