Doi inși închiriază un apartament într-un cartier sărac și se hotărăsc să-l renoveze. Sub podeaua acoperită cu linoleum, găsesc un cadavru de care trebuie neapărat să se descotorosească cu ajutorul proprietarului, care se dovedește a fi fiul mortului. Începe astfel o odisee delirantă: după ce își fac apariția neinvitați la o nuntă din vecini, hotărăsc să ducă omul vânăt în aeroport și să-l arunce pe pista de decolare sub roțile unui avion pentru a-i înscena moartea: „Trebuie mers și văzut pe unde e mai puțin periculos să-l târâm prin aeroport... și să alegem zborul sub care să-l vârâm... Să vedem ce și când decolează“. În aeroport întâlnesc un băiat care le povestește despre celebrul pianist rus Anton Rubinstein și cât de aproape a fost el, dintr-o eroare de control la graniță, să fie deportat în Siberia. Dar cadavrul începe să se miște, și-atunci lumile se amestecă, atunci când mortul le spune: „vă propun să recapitulați în liniște ce vi s-a întâmplat pe ziua de azi (...)?! Și cum se face că mă auziți și mă vedeți pe mine, mortul — nu vă dați seama? Fiindcă și voi sunteți...“
„E un teatru simplu, direct, adevărat“, le spunea regizorul Alexandru Dabija, actorilor. „Cheia stă în felul în care ne purtăm cu cadavrul. Aici piesa zboară din realism și trece în altceva. Cine-i mortul pe care l-ați scos de sub linoleum? Ce facem noi cu un cadavru? Sunt întrebări la care vă invit să răspundeți“.
Frații Vladimir și Oleg Presniakov scriu în tandem. Semnătura sub care publică, frații Presniakov, a devenit, rapid, „marcă înregistrată“ a teatrului rusesc. S-au născut la Ekaterinenburg, făcându-și studiile la Universitatea Gorki din orașul natal. Sunt romancieri, dramaturgi, scenariști, regizori, fiind considerați cei mai jucați dramaturgi ruși, după Cehov. Au devenit cunoscuți cu piesa Terorism, care le-a adus celebritatea internațională, fiind jucată din Europa (Anglia, Germania, Suedia, Polonia, Norvegia, Spania, Irlanda) până în Australia. Teatrul de Artă din Moscova (MHAT) a organizat un Festival Presniakov cu spectacole bazate exclusiv pe textele lor. Dialogul pieselor scrise de ei pare luat direct din stradă, ei examinând, de fapt, cu tristețe și umor, viața în Rusia de azi. Piesa Linoleum a apărut în volumul Cel mai bun, publicat în 2005.
60 lei, 50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
Un trio nebun, descins direct din tradiţia avangardei ruse de început de secol XX, încearcă să scape de cadavrul descoperit sub linoleumul de pe podeaua casei de închiriat. Cine e mortul? Sau mai nuanţat, cine e viu şi cine e mort în poveste sunt întrebările cu care jonglează cei doi dramaturgi Vladimir şi Oleg Presniakov în piesa Linoleum. Regizorul Alexandru Dabija explorează scenic tema graniţei dintre viaţă şi moarte, cea a comunicării cu lumea de dincolo în ultimele sale spectacole. (...)Comedie neagră, spectacolul Linoleum a avut premiera duminică, 8 mai, la sala mare a Teatrului Naţional Cluj şi pune în valoare ecourile metafizice ale piesei în scene de grup ce trimit la imaginarul alaiurilor cu personaje inspirate din pictura lui Chagall. Surdina pusă comediei lasă să transpară întrebarea cu privire la fermitatea graniţei dintre viaţă şi moarte. (...)
Oana Cristea Grigorescu, Cine e mort, cine e viu?,
Radio România Cluj, 12 mai 2016
(...) Regizorul Alexandru Dabija a adus în fața publicului piesa Linoleum (...), o poveste burlescă despre doi chiriași – unultâmpit, altul aproape – manipulați de un proprietar drogat, care descoperă sub dușumea un spânzurat, pe care sunt constrânși să îl elimine din peisaj, spre a nu fi ei înșiși acuzați de complicitate la o crimă pe care nu o comiseseră.
Ovidiu Pecican, Un joc al lamelor de cuțit,
în Teatrul azi nr. 7-8-9/2016
Alexandru Dabija a încercat să reunifice părțile acestea [ale piesei], într-o succesiune de scene rapide și de un comic negru, dar creator de haz în sală, ajutat de actori care-și demonstrează virtuțile comice, la unii neașteptate (...) Linoleum rămâne un spectacol agreabil, cu o desfășurare de forțe comice impresionante și o nouă demostrație a lui Alexandru Dabija de ce este în stare pe această coardă.
Nicolae Prelipceanu, Întâlnirile Internaționale ale Teatrului Național din Cluj...,
în Teatrul azi, nr.12/2016
Un spectacol care are toate datele succesului este „Linoleum" produs de Naţionalul clujean: o piesă a deja celebrilor fraţi Vladimir şi Oleg Presniakov (un soi de Fraţii Coen de sorginte rusească), de un umor macabru mult gustat de regizorul Alexandru Dabija, scenografia Adrianei Grand, muzica Adei Milea şi admirabila trupă a teatrului.
Maria Zărnescu, Sunetul muzicii FNT. Muzici și muze,
în Yorick.ro nr.336, 8-14 nov. 2016
Teatrul Naţional „Lucian Blaga" Cluj-Napoca ne propune următoarea reţetă: se ia un text amuzant, rafinat, scris de ruşii Vladimir și Oleg Presniakov, un traducător super-iscusit, Maşa Dinescu, o trupă de actori talentaţi şi plini de energie, toate sub bagheta inspirată a regizorului Alexandru Dabija. Şi ce-a ieşit oare din această alăturare?O piesă sprinţară, spumoasă, cu umor negru, piperată cu ironii, comic de situaţii şi mult sarcasm, cu grotesc şi absurd, asezonată cu mişto-uri şi hăhăieli, cu personaje sărite de pe fix într-o atmosferă de realism şi suprarealism. E greu să faci în ziua de azi comedie de calitate, dar lor le-a ieşit se pare, cu vârf şi îndesat chiar.
Corina Dima, Când ironia dă năvală. Despre Linoleum de Dabija,
în Ziarul Metropolis, 30 oct.2016
În confruntare cu aceeași arie a dramaturgiei contemporane, regizorul Alexandru Dabija revine în mijlocul trupei clujene explorând un teritoriu pe care se simte întotdeauna în largul său, cel al absurdului, împletit însă aici cu un umor pigmentat cu gustul pentru morbid și macabru, cu ideea unui suflu al morții care ne bântuie bântuind prin lume, recurentă de-acum în creația sa recentă prin intermediul piesei Linoleum, scrisă de frații Vladimir și Oleg Presniakov.
Mariana Ciolan, În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
în Revista Teatrală Radio, 12 oct.2016
Linoleum este o nouă confirmare a valorii şi omogeneităţii trupei tinere a Teatrului Naţional din Cluj- Napoca. Sunt foarte bine aleşi şi îşi compun excelent apariţiile cei trei actori distribuiţi în ghinionistele personaje Kolea, Andrei şi Igor Igorevici - e vorba despre Cătălin Herlo, Radu Lărgeanu şi Ionuţ Caras- e un mort perfect Cristian Grosu, sunt exact ceea ce trebuie Matei Rotaru în savurosul vecin Arkadi, şi Patricia Bioariu, în muta, dar dura lui soţie, Ghiulea. Sunt asemenea unor personaje de filme burleşti sau- de ce nu?- de animaţie Adrian Cucu, Anca Hanu, Cristian Rigman, Sânziana Tarţa, Diana Buluga, Alexandra Tarce, Sorin Leoveanu şi Robert Nagy, are delicateţea şi inocenţa specifice vârstei, dar şi un uşor intuibil simţ scenic Ecaterina Pop-Curşeu. Şi chiar dacă râsul la care ne provoacă acum Dabija e de cu totul altă factură decât cel din alte producţii ale sale clujene anterioare, cred că provocarea sau, mă rog, invitaţia ce vine din partea-i merită să fie acceptată.
Mircea Morariu, O glumă atroce,
în Adevărul.ro, din 9 iunie 2016
și în Teatrul azi, nr.10-11/2016
(...) Am avut surpriza spectacolului cu o piesă, comedie cotemporană rusească LINOLEUM de Vladimir și Oleg Presniakov, în regia lui Sandu Dabija, scenografia Adrianei Grand, „luminată" de Jenel Moldovan, cu partea muzicală semnată de Ada Milea și tradusă, cu mult haz de Mașa Dinescu, secundată (e vorba de impresia personală) de întreg ansamblu actoricesc sub o baghetă regizorală în zi foarte bună. M-a „ținut", m-a amuzat copios (...) cu o comedie deșteaptă și excelent jucată, Dabija dă lovitura. E o demonstrație de bun-gust și mă bucură faptul că piesa și humorul pe care-l transmite spectatorului demonstrează că ăsta-i drumul cel mai bun (...)
Lucian Giurchescu, Linoleum o comedie deșteaptă și excelent jucată,
în Radio Europa Liberă, 30 oct. 2016
Teatrul Naţional „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca a adus în FNT spectacolul „Linoleum" de Vladimir şi Oleg Presniakov, montat de Alexandru Dabija, în echipă cu scenografa Adriana Grand și cu Ada Milea, autoarea muzicii. Comedie neagră, marcată de absurd, dar având multe scene luminoase, pasaje viu colorate, această piesă ne oferă, în varianta jucată cu virtuozitate de actorii clujeni, o perspectivă entuziastă asupra confruntării dintre nou și vechi, dintre inimi care bat și cele care putrezesc, la propriu și la figurat. În „Linoleum" tanaticul trece în plan secund, se developează arta creatorilor de a stârni energii, de a provoca hohote de râs, bucuria se rostogolește spre public, în valuri.
Irina Nechit, O „demonstrație de forță" a teatrului românesc,
în Jurnal de Chișinău, 21 nov. 2016
Tragicomedia este valorificată de Alexandru Dabija într-un raport invers proporţional cu realismul şi absurdul. Inversând însuşi raportul dintre realitate şi dramă cu care ne-am obişnuit. Ignoranţa (absenţa conştientizării propriei situaţii de mort) este tradusă ca tragedie, iar adevărata comedie începe din punctul în care morţii vii devin tot mai conştienţi şi tot mai absurzi. Cu alte cuvinte, cu cât mai multă dramă, cu atât mai multă comedie absurdă. Dacă dubla negaţie echivalează logic cu o afirmaţie, poate că, pentru a reveni viaţă, cei trei ar trebui să facă în aşa fel încât să moară din nou. Această privilegiere a ilogicităţii, în detrimentul coerenţei, este excelent prinsă de Dabija şi pusă în scenă cu mijloace ce depăşesc comicul absurd, jocul scenic devenind fascinant în sine, fără artificii. (...) De altfel, mizele spectacolului nu le reprezintă nici decorul, nici muzica şi nimic din cele ce ar putea distrage atenţia de la jocul actorilor. Iar trupa de la Cluj face faţă provocărilor de tot felul. Lucru care îi permite lui Dabija să creeze un spectacol reuşit, bazat pe idei, dat fiind că textul fraţilor Presniakov reprezintă o mare provocare. Singurele modalităţi memorabile de concretizare a ideilor sunt obţinute de regizor din jocul actorilor.
Dana Țabrea, Cadavrul ascuns sau despre morții vii,
în Ziarul de Iași, 14 ian. 2017
Tot acest peisaj terifiant are meritul de a contesta, prin injecția râsului suveran, oglinda flatantă a conformismului nostru. Unul dintre mesajele excelent articulate în Linoleum este acela că, dacă Eul este ucis, se prea poate atât să ne confruntăm cu întoarcerea refulatului, cât și să mai avem de-a face cu Sinele și cu Supraeul, dornici să ne joace feste. „Comicul este tragicul depășit", afirma Teodor Mazilu. Iar dacă extrapolăm o teză freudiană despre paranoia ("Ceea ce noi luăm drept producția bolii, formarea delirului, este în realitate încercarea de vindecare, reconstrucția după catastrofă." - Opere, 7, p. 166) în domeniul teatrului, înțelegem că firul roșu al umorului este poarta ascunsă care ne garantează tacit dreptul de a crede în bunul nostru simț și în voința de putere a sănătății. Linoleum ne oferă viziunea comică obligatorie pentru resuscitarea sensibilității noastre șubrezite de omniprezenta demență mediatică, invitându-ne la dezintoxicarea de locurile comune.
Ana Ionesei, Pardoseala cu surpriză și tratamentul freneziei ruse,
în Revista Teatrală Radio, 21 febr. 2017
