Sf. Gargal, Marcel Iancu și alte personaje:
Sf. Casdoas, Hugo Ball și alte personaje:
Sf. Govdela, Richard Huelsenbeck și alte personaje:
(…) Spectacolul este (…) unul necesar cultural. Un spectacol de echipă, un proiect cultural făcut cu dragoste și cu entuziasm. Acest lucru l-am apreciat în primul rând, și pentru aceasta le mulțumesc tuturor celor implicate. Cum vedem foarte bine, țara – și de ce nu? – țările încep să ia foc, să ardă chiar, dar oamenii inteligenți nu se… piaptănă (cab abele), ci fac ce știu ei mai bine: citesc, scriu și joacă…
Elisabeta Pop, Spectacol de echipă,
în Teatrul azi 4-8-9/2016
Nebunie, frondă, cabaret Voltaire şi charleston cu măşti africane, trei judecători transformaţi în trei anarhişti, dada şi pateul de carne umană, războiul sfidat de câţiva artişti eliberaţi de orice morală, tinereţe fără frontiere, viaţă ca un şir de insulte adresate tuturor, jocul duplicitar cu utopia comunistă, poezia din cuvinte aruncate-n văzduh, muza întâmplătoare, miza fărâmiţată, gloria răsturnată-n tristeţe, Tzara catoblepas veninos, acel dram de prezenţă-absenţă al celui ce acţionează de dragul acţiunii pure, l’éternel retour maniacal, emblematic, sfârşit fără final, dada rădăcină fără scop, degringoladă la purtător, văzduh caritabil al profeţiilor, fantoşe interşanjabile dintr-o iubire pierdută pe drum, tot ce nu e acolo unde totul poate fi, e un regret în drama aceasta a mişcărilor ce nu-şi propun decât să stârnească viitoarele gesturi ale constructorilor, e şi drama judecătorilor ce condamnă acele lucruri condamnabile pe care le-au încercat şi ei cândva şi pe care le-au uitat, e intrarea în neant pe sub poarta sărutului, e gustul de farsă al oricărei vieţi „povestită de-o străină gură”. Aceasta ar fi stenograma emoţională transcrisă după vizionarea spectacolului „Tzara arde şi dada se piaptănă” al Teatrului Naţional din Cluj (…) Ca o bucată de meteorit pătrunsă prin efracţie în sală, pulsând şi scăpărând acolo printre spectatori. Meteoritul, cum se ştie, este un conglomerat de materii care au fuzionat în condiţii speciale. Asemeni lui, acest spectacol este rodul unei inspiraţii colective, se simte concepţia afină care leagă actorii de regizor, de scenograf şi costumier, de autorul scenariului, de cel ce a mixat imaginile cinematografice, spiritul de „happening” îi animă pe toţi, profesionalismul se joacă d-a intuiţia genuină, tresăririle de umor, burlesc, groază, stupoare se întrepătrund făcând sensibilă ideea viscerală de neconformism a tinerilor zurbagii ce-au inventat un curent atât de paradoxal încât traduce shakespeariana întrebare „A fi sau a nu fi” prin infantila repetiţie DaDa.
Constantin Abăluță, Un eseu sincretic,
în România literară, nr.37-38/26aug.2016
Nu aş vrea să se înţeleagă din cele spuse până acum că suntem invitaţi la o doctă, dar plictisitoare dizertaţie consacrată dadaismului. Nici vorbă de aşa ceva! Conceptele teoretice ale curentului sunt ilustrate scenic prin soluţii dintre cele mai diverse. Iar aici, fantezia regizoarei Ştefana Pop-Curşeu şi a colaboratorilor săi se dovedeşte fără limite... Spectacolul este o perpetuă explozie de culoare şi muzică, de extravaganţe aparent spontane ale actorilor, fiecare distribuit în mai multe roluri construite cu migală de artizan, cu obsesia detaliului semnificativ; într-un cuvânt, în totul şi în toate, suntem martorii unui spectacol dadaist 100%, pe care şi l-ar fi asumat, cu siguranţă, şi Tzara! (...) Cei cinci actori dansează, cântă, fac pantomimă, îşi schimbă costumele la vedere, intră printre spectatori antrenându-i în zgomotoasa cavalcada dadaistă. Strigăte. Demolare. Negări vehemente. Inconfundabilul bumbum al avangardei răsună copleşitor în spaţiul de joc clujean, riscând să declanşeze un şoc auditiv spectatorilor. (...)Spectacol beneficiind de un text de mare rafinament literar, cu subtile trimiteri livreşti strecurate printre cascadele dadaiste (Shakespeare – „Restul e tăcere!”, Eminescu – „Ai noştri tineri la Paris învaţă...”), Tzara arde şi Dada se piaptănă este mult mai mult decât un eveniment aniversar; este o pledoarie respectuoasă pentru neuitare.
Radu Constantinescu, Tzara arde și DADA se piaptănă,
în Ziarul de duminică, 18 febr. 2016
Cine mai poate spune că istoria literară nu este vie? Ea trăiește pe scenă ca la ea acasă. Ba mai mult chiar, întrucât casa ei e biblioteca și acolo pătrund puțini, doar cercetătorii avizați. Unul dintre aceștia este profesorul Ion Pop, specialist în avangarda literară, care, împreună cu apropiații săi, Ștefana și Ioan Pop-Curșeu, s-a gândit să marcheze centenarul mișcării dada prin această transpunere scenică. Rezultatul este această descătușare de forțe creative ce s-au unit sub butada subtil ajustată Tzara arde și Dada se piaptănă.
Adrian Țion, Istoria literară ca petrecere,
în Tribuna, nr.326, 1-15 aprilie 2016
Un carusel întâmplător pare a fi această biografie nuanțată și fragmentată a lui Tzara, de la Dada la părăsirea partidului comunist, al cărui membru a fost până la revoluția din Ungaria. Din nou, trupa de actori excelenți ai acestui Teatru își demonstrează capacitățile: Filip Odangiu, Rareș Stoica, Cătălin Codreanu, Cristian Grosu, Ștefana Pop-Curșeu, directoare artistică a Teatrului, demonstrează și virtuți de actriță, în această înfățișare, pe care tot domnia sa o pune în scenă cu mare succes.
Nicolae Prelipceanu, Întâlnirile Internaționale ale Teatrului Național din Cluj...,
în Teatrul azi, nr.12/2016
Cu Tzara arde și dada se piaptănă, spectacol dedicat moștenirii pe care i-o datorăm lui Tristan Tzara și celorlalți fondatori ai dadaismului, s-a ajuns la o formulă și mai pronunțată de artă colectivă, conform confesiunilor pline de farmec (și de substanță!) ale realizatorilor. Este o producție unde actorii sunt prieteni și foști colegi, aidoma personajelor din spectacol, dar și unde o componentă de video design, o alta de sound design cu mare pondere, scenografia și coregrafia sunt „compartimente" pe care le „împart" interpreții după înzestrările fiecăruia, lor alăturându-li-se în debut... actoricesc pe scena clujeană Ștefana Pop-Curșeu, director artistic. Scenariul care trasează biografia lui Tristan Tzara, reunind poezii, corespondență și alte texte ale autorului, este semnat de poetul Ioan Pop, Ștefana și Ion Pop-Curșeu.
Mariana Ciolan, În căutarea autorului, la Întâlnirile Internaționale de la Cluj,
în Revista Teatrală Radio, 12 oct.2016
