regia tehnică: Doru Bodrea
lumini: Alexandru Corpodean
sonorizare: Vasile Crăciun
Rodrigo García, născut în 1964 într-o mahala din Buenos Aires, părea destinat să preia măcelăria tatălui său. După cum povestește el însuși, a „crescut pe stradă, învățând ce înseamnă umilința", însă are norocul să facă studii, ajungând la facultate și „citind enorm". Pleacă în Spania, unde, în 1989, la 25 de ani, fondează trupa La Carnicería în Madrid, cu trimitere clară la ocupația tatălui său. Regizor, artist video, scenograf și autor al mai multor texte dramatice subversive, explozive, Rodrigo García prezintă în 2004, la cel de-al 36-lea Festival Internațional de Teatru al Bienalei de la Veneția, piesa Agamemnon cu subtitlul M-am întors de la supermarket și i-am tras o bătaie fiului meu. Este unul dintre cei mai radicali dramaturgi ai secolului XXI, denunțător al dezumanizării și al consumismului contemporane.
Cuvântul autorului...
„Atunci când spun că, în calitate de artist, sunt conștient de această realitate dezamăgitoare, nu pretind că sunt mai sensibil sau mai perspicace decât alții. Mă văd mai degrabă ca un Candid ce trebuie să știe cum să ducă în spate o asemenea povară care e tocmai nucleul pasiunii sale artizanale: eu sunt un artizan al contestării, fac tot ce pot ca să generez o stare de neplăcere dar și scântei de frumusețe. Mă simt obligat să creez confuzie."
„Nu am inventat nimic.
Facem lucruri de animale simple:
creștem copii și-i învățăm să mânuiască
obiecte inventate de niște necunoscuți.
Apoi ne văităm că lucrurile astea
nu le îmbunătățesc viața
și nu ne îmbunătățesc viața.
Că unele sunt inutile și chiar periculoase,
în loc să închidem nenorocita aia de gură și să facem ceva cu-adevărat"
Rodrigo García
Cuvântul regizorului...
Agamemnon face o radiografie critică omului contemporan și are intensitatea unei curse de Formula 1: cei trei eroi aleargă haotic printre raioanele de la supermarket, unde se luptă să nu piardă controlul asupra propriei lor vieți. Personajele de tip homo consumens (ancorate psihanalitic în stadiul oral) uită să fie și se concentrează pe a avea. Înfruntă natura, luând-o peste picior, ritualizează obiectele casnice și răstoarnă în fața noastră balastul cumplit care ne îngroapă zi de zi. Obsedați să se povestească, aceste creiere spălate, acești oameni robotizați ating totuși numeroase adevăruri umane în dicteul lor automat, denunțând ororile lumii noastre. Dorința lor de a cumpăra este egală cu dorința de nemurire. Clișeele frumos ambalate se demitizează prin aducerea în scenă a acestei familii plasticate, parcă bună de pus în vitrină, de unde urlă în permanență o foame pantagruelică.
Textul lui Rodrigo Garcia respiră la fel ca o tragedie antică, din care, pe undeva, a mai rămas speranța. Suntem asemenea peștilor dintr-un acvariu suprapopulat, luptându-ne pentru o ultimă gură de aer. Agamemnon este un pumn în plexul solar, în care comedia își depășește limitele prin ridicol. Un ridicol în care găsim tragismul supereroilor contemporani, eroi fantoșă, anxioși, degradați, fragmentari, alienați, neliniștiți, răpuși de maldărele de cumpărături.
Andrei Măjeri
Prețul biletelor:
40 lei, 30 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari).
Premiul special al juriului pentru creativitate la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 25 septembrie - 1 octombrie 2016.
Premiul „Mona Marian" pentru tineri creatori: Andrei Măjeri pentru spectacoleleAgamemnon de Rodrigo García șiMoarte și reîncarnare într-un cowboyde Rodrigo García,ex aequo cu Leta Popescu pentru regia spectacolului Call It Art!, la Gala Premiilor Teatrului Național Cluj-Napoca, 2016.
Poemul subversiv al lui Rodrigo García este transpus scenic de Andrei Măjeri cu mijloacele teatrului absurd, fără a exclude teatralitatea, explorând dramaticul şi dramatismul la nivel de convenţie (nu întâmplător, la începutul şi finalul montării se reia melodia Puro teatro), chiar expunând teatralul la vedere (improvizaţia coregrafică dirijată de la început introduce conceptul de teatru ca iluzie în permanenţă demascată). În acelaşi timp, efervescenţa transpunerii scenice duce esteticul într-o zonă a teatrului militant. Anarhismul lui García se regăseşte, însă poeticul se dizolvă în burlesc sau în tăceri semnificative. Fără a fi un poem anarhist, spectacolul reuşeşte să surprindă naşterea tragediei domestice, printr-o dublă ridiculizare a apolinicului (WC-ul aurit) şi a dionisiacului (voluptatea trucată), şi moartea speranţei (sunetul de raid aerian din main track) (...)Scenariul, revăzut de Măjeri, aspiră la o cursivitate care la García rămânea în stadiul de fragmentaritate suspendată postmodern.
Rodrigo Garcia îşi montează spectacolele şi îşi scrie textele pe măsura lucrului la scenă, ceea ce face dificilă apropierea altui regizor de aceste piese. Andrei Măjeri glisează dinspre grotesc spre poezia tragică a personajelor aflate într-o situaţie fără ieşire. Violenţa domestică compensată de inutile recompense materiale, lipsa sentimentelor autentice mascată de mimarea fericirii se năruie Undeva, între Tragedie şi Speranţă. Metaforic şi concret, copilul se umflă sub presiunea consumului bulimic, o boală de esenţă tragică a cărei vindecare o poate oferi doar speranţa. (...)
Sorin Leoveanu, Miriam Cuibus şi Sânziana Tarţa sunt cei trei versatili protagonişti ai acestui dificil spectacol, în care glisează de la mască grotescă la sinceritate maliţioasă. O distribuţie omogenă, credibilă, relaxată şi serioasă în acelaşi timp, pe măsura temei spectacolului.
Dacă tragedia se planifică în lumea industrializată, unde trebuie să mergem să căutăm speranţa? - e întrebarea deschisă a textului lui Garcia. În căutarea răspunsului familia trimite imaginare cărţi poştale politicienilor vremii, semnate cu numele eroilor greci Agamemnon, Ifigenia, Clitemnestra, ... Războiul troian continuă.
Meritul indiscutabil al regizorului Andrei Măjeri e de a fi mutat accentul de pe text - nu foarte pretențios - pe o elocventă gestualitate scenică. O gestualitate pe măsura noii noastre retorici corporale, rezultat al unui intens consum mediatic: hip-hop, dance-pop, arte marțiale, western, fitness, tango. Cu alte cuvinte, consumismul a invadat și registrul mișcărilor noastre.
Măjeri reușește să personalizeze conștiincios piesele [Moarte și reîncarnare într-un cowboy, Agamemnon], le decupează și le reasamblează după forma dorită, în spectacole care nu pun pe fugă spectatorii conservatori, dar nici nu îi lasă să stea confortabil în scaune și să viseze. [În Agamemnon] regizorul urmărește voluptatea și absurditatea societății de consum și propune un spectacol în care artificialul are un rol principal (de la spațiu și costume, la interpretare).
Autor de literatură dramatică, regizor de teatru şi film, argentinianul Rodrigo Garcia face parte din ceea ce se numeşte les écrivains de plateaux. Dramaturgi care lucrează în echipă cu ceilalţi participanţi la naşterea spectacolului, care scriu replicile în colaborare cu actorii, cu regizorul care a cam început el însuşi să dispară, funcţiile sale fiind preluate, democratizate, „colectivizate". Foarte adesea replicile ajung să fie jocuri, aglutinări de cuvinte în care nu instituirea sensului e prima preocupare. Tocmai fiindcă piesele astfel zămislite vorbesc despre pierderea sensului, a oricărui sens în lumea de azi. O lume ai cărei cetăţeni sunt mai degrabă clovni decât oameni. Sunt lucruri pe care le-a înţeles foarte bine şi le-a transpus la fel de bine tânărul regizor Andrei Măjeri în spectacolul său de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. Un spectacol despre falşi oameni şi falşi trăitori într-o lume în care singurele certitudini sunt supermarketul şi hipermarketul, restaurantele KFC şi Mc' Donalds, cumpăratul în exces şi alergatul spre nicăieri la fel de excesiv.
Mircea Morariu, Dar Agamemnon?, pe adevărul.ro, 21 ian.2016
și Teatrul azi nr.3-4/2016
Viața familiei care merge la cumpărături e șablonizată în cele mai neînsemnate aspecte ale ei. Consumismul excesiv e înfierat fără milă. De cele mai multe ori cu dublu efect: comic și grav. Dovadă că termenul Tragedie înscris pe un stâlp nu e aruncat la întâmplare. „Tragedia apare acolo unde sunt banii", concluzionează amar, la un moment dat, Mama.
În repertoriul Naționalului există două spectacole pe textele sale, realizate, cum spuneam, în regia lui Andrei Măjeri, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy. Incluse acum în festival, recomandate de un aer de prospețime cuceritoare, ambele s-au bucurat de un indubitabil succes de public și de aprecierea criticilor ca veritabile reușite, iar în fața oamenilor de teatru prezenți la întâlnirea cu domnia sa, Rodrigo García nu ezita să afirme că maniera de montare a acestor spectacole îl face să se revadă pe sine „cu clocotul tinereții".
