Lumea nu a stat niciodată pe loc. Ar fi o iluzie să credem că marile valuri migratoare țin doar de istoria străveche, iar că astăzi fluxul și refluxul continuu al emigrației și imigrației nu afectează profund psihicul omului contemporan. Dimpotrivă, în zilele noastre, mai mult poate ca niciodată, oamenii sunt împinși de sărăcie și de speranța unei vieți mai bune spre țări străine. Astăzi, după experiența cruntă a regimurilor totalitare, a emigra înseamnă și a-ți urma visurile, a-ți câștiga libertatea, a-ți lua revanșa. Dar visul occidental se transformă de multe ori în suferință, chiar și atunci când câștigul pare să fie mai mare decât pierderea. În ce monedă se plătește însă prețul dezrădăcinării? Mai este astăzi libertatea antonimul absolut al sclaviei? Profund umane, personajele lui Mrożek tulbură prin sinceritatea lor. Merită oare calea exilului?Cât timp riști să te regăseși pe tine însuți...
Ștefana Pop-Curșeu
Am primit un dar minunat, acela de a visa, iar prin visarea cu ochii deschiși ne creăm universuri noi, mai bune, mai înțelegătoare, mai frumoase, în care noi jucăm rolul principal. Menirea visurilor noastre este de a ne da un soi de libertate. Dar aceste visuri mai au și o capcană în care putem cădea: putem deveni, fără să ne dăm seama, sclavii propriilor noastre vise. În acest moment existența noastră capătă valențe absurde fiindcă libertatea visului devine închisoarea vieții.
Tudor Lucanu
Nu cred că există om care, într-un fel sau altul, să nu își pună sub semnul întrebării rostul lui în această lume, care să nu caute un sens al vieții. Acest demers variază ca durată și conținut, dar lucrează în fiecare, palpită ascuns în forfota necesară desfășurării firești a existenței. Și nu de puține ori răspunsurile care le provoacă sunt frustrante pentru că nu corespund realității unui traseu personal, ales sau impus, de la care ne vine greu să ne abatem. Suntem liberi în raport cu ceilalți să căutăm acel ceva care ne împlinește. Dar cât de liberi suntem față de noi înșine, cât de curajoși și cinstiți ne permitem să fim în curiozitatea noastră? Am fi capabili să recunoaștem că există posibilitatea dureroasă de a nu găsi niciodată acel răspuns înălțător, acea cheie a fericirii pe drumul pe care îl parcurgem acum? Și am avea atunci forța să părăsim geografia comodă a propriei mentalități pentru a ne recompune în spațiul străin al nesiguranței?
Matei Rotaru
Prețul biletelor:
40 lei, 30 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari). Matei Rotaru, Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 2015.
Tudor Lucanu, Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea, 2015.
La mai bine de 40 de ani de la premiera absolută, Emigranţii îşi conservă şi actualitatea, şi interesul. O certifică spectacolul bun, de factură realistă, montat în spaţiul ideal al Studioului Art Club de la Teatrul Naţional din Cluj de regizorul Tudor Lucanu, în scenografia lui Cristian Rusu. Camera pe care o împart protagoniştii piesei se află la subsolul unei clădiri cu mulţi chiriaşi. Unul mai zgomotos decât celălalt. E împânzită de ţevi prin care curg de toate. Doar apa curge capricios, iar pe neaşteptate se mai stinge şi lumina. Din cauza unor defecţiuni ce apar şi ele pe nepusă masă. Complet indiferente la detaliul că Emigranţii prezintă clipe şi ore de viaţă din noaptea Anului Nou. Un An Nou ce trece aproape pe neobservate şi nu le aduce nimic nou celor doi protagonişti. Doar vorbe şi descărcări verbale gratuite şi fără consecinţe. Motiv pentru care unul adoarme pe neaşteptate, iar celălalt rosteşte pe mai departe tirade până ce se pregăteşte şi el de culcare. (...) Spectacolul clujean nu e unul mare. Evită încatenarea în politic. Poate pentru că emigrarea din motive politice, cel puţin în Europa, nu mai e de actualitate Dar e dens şi profesionist, riguros proiectat şi bine jucat. Însuşiri ce se cuvin apreciate ca atare
Montarea e una de factură clasică, realistă (de la stil de joc și rostire, pînă la detalii de scenografie și costum) și mizează totul pe înfruntarea dintre cei doi protagoniști.
Liviu Ornea, Impresii din FNT 2015, în Observatorul cultural nr.563 (797) 5-11 noiembrie 2015
Doi bărbaţi anonimi, unul manierat şi altul necioplit, o cameră insalubră din subsolul unei clădiri, în care lumina nu intră niciodată, şi un singur vis - al reuşitei într-o societate mai bună - sunt elementele principale ale spectacolului "Emigranţii" de Sławomir Mrożek, în regia lui Tudor Lucanu.
O producţie a Teatrul Naţional Cluj-Napoca, cu Matei Rotaru şi Tudor Lucanu în distribuţie, "Emigranţii" este spectacolul a două singurătăţi care încearcă să înţeleagă de ce au ajuns să trăiască "un prezent falsificat", care nu poate să ducă decât la un "viitor bolnav", după cum spune în timpul spectacolului unul dintre protagonişti.
Este evident, prin urmare, că un spectacol ca acesta are o valoroasă încărcătură politică, mai ales pentru că nu este construit cu totul în afara contextului în care a fost scrisă piesa lui Mrożek. Din perspectiva unor marginalizați ai istoriei recente, spectatorii români pot descifra semnificația reală a poveștii celor doi colegi de apartament. În definitive, aceștia din urmă își impart biografiile cu milioane de emigrant care, metaphoric vorbind, trebuie să savureze mâncarea de câini ca pe un privilegiu al civilizației occidentale.
