regia tehnică: Arhidiade Mureşan
lumini: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean, Ionuț Maier
sonorizare: Marius Rusu
sufleor: Ana Maria Moldovan
Elling rămâne fără mama sa la vârsta de 40 de ani. Este trimis într-un azil, unde îl cunoaşte pe Kjell Bjarne, un uriaş de aceeaşi vârstă, inocent, virgin, cu gândul numai la femei. După doi ani petrecuţi în stabilimentul de la Broynes, eroii sunt mutaţi, printr-un program special finanţat de stat în vederea reintegrării în societate, într-un apartament în care ei trebuie să se descurce singuri. Un asistent social îi va îndruma şi supraveghea, îi va învăţa să trăiască. Iniţial, sunt speriaţi de soneria telefonului, de faptul că trebuie să iasă în oraş la cumpărături, dar, încetul cu încetul, cei doi găsesc modalităţi de a se integra în societate, Elling descoperindu-şi chiar talentul de poet. Spectacolul prezintă drumul integrării în societate a celor doi singuratici, înspăimântați de ideea de a intra în contact cu viața socială. Un drum plin de momente comice și de o profundă tandrețe umană.
Prețul biletelor:
50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
10 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Premiul publicului, votat on-line de spectatorii Teatrului Naţional Cluj, acordat în cadrul Galei Premiilor Teatrului Național Cluj-Napoca, 2015.
„Spectacolul e nu despre doi nebuni, ci despre toți nebunii din lumea asta, ce-și caută locul și menirea în societate, prin și printre oameni. Indiferent de traumele suferite și de sechelele survenite în urma lor, fiecare se regăsește și se sprijină pe un altul, și, astfel, piesa, deși are o temă tragică, reușește, în regia lui Sorin Misirianțu, să devină altceva: nici dramă, nici tragedie, nici tragi-comedie, ci o pură și simplă poveste veselă despre prietenie, despre amor și despre viață, cu happy-end, în care problemele și problematica unor nebuni sunt doar un pretext pentru a ilustra în subtext problemele și problematica nebuniei «normale», în care ne recunoaștem majoritatea, cei care nu se recunosc fiind de fapt adevărații bovarici și nebuni.“
Scenografia simplă și eficientă a regizorului focusează pe actori, pe jocul și evoluția lor incredibilă (dar adevărată), muzica originală norvegiană a fost aleasă tot de de regizor – solista Solfrid Molland. (…) Martori ai punerii în scenă a unui subiect foarte dificil (peste care planează amenințarea umo rului facil, superficial și kitschist), regizorul Sorin Misirianțu ne-a propus un spectacol complex, de subtilă profunzime și, concomitent, cu mare audiență la public, dovedind că poate fi inclus în restrânsul cerc elevat al directorilor de scenă români. Spectatorii au aplaudat îndelung și ovaționat întregul spectacol și, mai ales, prestația de excepție a celor doi protagoniști principali.
