de George Tabori
traducere de Alexandru Al. Şahighian
regia: Alexandru Dabija
scenografia: Carmencita Brojboiu
dramaturgia: Cătălin Ștefănescu
muzica: Ada Milea, Anca Hanu
asistent de regie: Leta Popescu
asistent de scenografie: Cătălin Bocîrnea
maestru de lumini: Jenel Moldovan
regia tehnică: Constantin Pojonie
lumini: Mădălina Mânzat, Alexandru Corpodean, Ionuț Maier
sonorizare: Marius Rusu
proiecţii video: Vasile Crăciun
sufleor: Ana Maria Moldovan
Cea mai faimoasă piesă a lui George Tabori este farsa antinazistă MEIN KAMPF, pe care a regizat-o el însuşi, pentru prima oară, la Viena, în anul 1987. Prin teatrul său, Tabori a căutat să încurajeze publicul să râdă de monştrii şi ucigaşii de pe scenă.
MEIN KAMPF este un exorcism, un uriaş hohot de râs, un cântec de libertate în care autorul, victimă a terorii naziste, tratează oroarea într-o manieră neaşteptată. Shlomo Herzl, un evreu bătrân vânzător de cărţi, primeşte în azilul său de noapte un tânăr lipsit de talent, sosit la Viena pentru a studia la Academia de Arte Frumoase. Tânărul este numit Hitler, personaj egocentric şi frust, paranoic şi vanitos, un nazist în devenire. Shlomo ar fi putut să perceapă pericolul care se apropia, dar el nu vede în tânărul Hitler decât un obişnuit semen al lui.
Prețul biletelor:
60 lei, 50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari).
„Mein Kampf jucat pe scena Naţionalului clujean nu are nimic din prefigurările fioroase ale titlului şi nici din sinistrul spectru al morţii cu coasa în mână de pe afişele răspândite prin oraş pentru acest spectacol. E o comedie puţin mai neagră decât cele cu care ne-am obişnuit până acum, dar o comedie descătuşată de oprelişti formale, ce trebuie văzută şi numai pentru râsul eliberator pe care îl provoacă.“
„La Teatrul Național din Cluj-Napoca, regizorul Alexandru Dabija construiește un spectacol ca un imens hohot de râs despre nazism, originile Holocaustului, Hitler și hitlerim slujindu-se de piesa lui George Tabori, Mein Kampf. Tabori a scris farsa cu pricina în anii 80 pentru uzul Broadway-ului, a montat-o și a jucat el însuși în spectacol cu dorința ca în sală să se râdă cu gura până la urechi.“
„Mein Kampfe, dacă vreți, o anti-teză teatrală. Spectacolul nu dă o lecție de istorie, nu e solemn ori pedagogic, cideșucheat, vivace, în maniera regizorală a lui Alexandru Dabija, potențată de songurile Adei Milea. Și totuși, deși hohotește de râs, deși libertatea limbajului scenic poate „jena" firile pudibonde, spectatorul va simți la final acea empatie cathartică ce stă în miezul oricărui spectacol bine făcut. Durerea se alină prin râs, inevitabila tragedie se amână printr-o ironie „fără Dumnezeu", dar rugăciunea fără cuvinte există pitită undeva. O rugăciune pe care trebuie s-o spună, după spectacol, spectatorii... Mein Kampf poate fi o exorcizare comică, oricât de bizar sună formula.“
„Hitler al lui Tabori este o figură grotescă, amintindu-ne de capodopera lui Chaplin - «Dictatorul». Pe parcursul spectacolului se râde în hohote la replicile savuroase ale textului, sau la situaţiile de un comic irezistibil imaginate de regizor. Antologică este scena în care Schlomo, Dreizl, Lobkowitz şi Drinkowitz îi modelează înfăţişarea viitorului dictator, pieptănându-l cu cărare, aranjându-i şuviţa rebelă pe frunte şi tunzându-i mustăcioara, aşa cum a ajuns să fie ea cunoscută în istorie. Dar râsul copios este unul cu frisoane, subliminal planând «amintirile din viitor», holocaustul, lagărele de exterminare. (...) Consecvent cu soluţia regizorală asumată, Alexandru Dabija conferă spectacolului şi atributele unui musical.“
„Premiera cu Mein Kampf de George Tabori, ne prilejuieşte una din acele speciale ocazii în care Alexandru Dabija, contrazicând toate aşteptările, ne oferă o montare foarte bună. Scenografia Carmencitei Brojboiu dezvoltă sugestia lui Aurel Maican de la al său interbelic Azil de noapte: piesa ne duce, cu adevărat, la fund, acolo de unde nu mai e cu putinţă să cobori mai jos. În Viena antebelică a celor mai decăzuţi se joacă drama grotescă şi haioasă cu viaţa. Printre protagoniştii pe care destinul îi aduce la rampă se numără şi un oarecare aspirant la cariera de pictor.“
„Mein Kampf (...) potenţează duritatea tranşantă a textului lui Tabori cu ironia acidă a regizorului Alexandru Dabija, care nu uită că se află la Cluj, în Transilvania. Ambalat în soundul muzicii Adei Milea şi Ancăi Hanu, spectacolul pendulează între marş funebru şi danse macabre, două forme muzicale înrudite cu Istoria. Râzând, înghiţim hapul gravităţii temei spectacolului: naşterea extremismului naţionalist, a urii de rasă, a istoriei care periodic distribuie greşit rolul principal. Mein Kampf, în traducere Lupta mea, e lupta cu institnctul distrugerii, cu îngerul morţii, căruia îi putem opune râsul eliberator şi distanţarea prin artă.“
Oana Cristea Grigorescu, Ein Man, ein Wort, la Radio România Cluj, 1 oct.2014