un spectacol de:
Vava Ștefănescu
decorul:
Tudor Lucanu
Distribuţia:
Vava Ștefănescu, Irina Wintze (voce/voice)
regia tehnică:
Constantin Pojonie
design lumini:
Jenel Moldovan
operator lumini:
Alexandru Corpodean
sonorizare:
Vasile Crăciun
SWING este un spectacol instalație pentru corp, voce și lumină.
Am redus spațiul la o suprafață mică, cu reguli fizice noi pentru corp, cele ale suspendării și balansului. În această experiență pe care am numit-o SWING, supun și provoc corpul la o situație inedită, aceea de a se juca și exploata condiții noi ale gravitației, ale greutății și contactului cu solul – și aștept ca în procesul de lucru să „văd“ care sunt „noile“ sensuri poetice sau dramatice ce survin în acest context nou.
Pornesc de la o situație-cadru care nu se modifică pe parcursul reprezentației dar care, prin insistență, îmi lasă liber spre exploatare un vast tărâm al sensurilor iluziei zborului și leagănului, tărâm pe care îl consider deja conținut în corpul și mintea mea, dar și al publicului, părtaș al acestei experiențe. Sensurile se pot releva cu intensitate, atât la nivelul imaginilor – vizuale și auditive –, cât și la nivel… empatic – prin transfer de senzație sau experiență corporală. Este vorba despre o metodă de lucru aparent tehnică, pe care am creat-o odată cu instalația coregrafică CVARTET PENTRU O LAVALIERĂ, în 2008.
Alături de principiul „cadru unic – situație unică“, un alt principiu al acestei metode de lucru a fost tratarea sunetului ca pe un corp în mișcare. În SWING, Irina Wintze conduce cuvintele, vocea live, ca pe un corp independent, autonom, care se ciocnește de corpul dansând. Corpul-dans și corpul-voce adună și filtrează, ca un fin ghidaj pentru public, imaginile, senzațiile sau nebănuitele expresii ale balansului, suspensiei, fricii de cădere, elanului, vitezei, ale iluziei zborului...
Vava Ştefănescu
Preţul biletelor:
15 lei;
7,5 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Data premierei: vineri, 1 noiembrie 2013
Studio „Euphorion“
50 min.
„Se aud cuvinte, poate legate de iubire, de destin, de moarte, de bucurie, de liniște... Dar ce contează, dacă aici, suspendată între cer și pământ, Vava ne duce cu ea în lumea netăgăduit de frumoasă a visării?
Poate e riscant să faci ce a făcut Vava. A ales să-și pună o piedică imensă, în spațiul stâmt al unui leagăn. Dar oare a ales întâmplător leagănul? Nu cred, știind cât de mult și de profund își gândește ea fiecare spectacol, fiecare mișcare din spectacol. Așa se face că, privind-o, nu ai nicidecum senzația că, optând pentru acest spațiu insolit, și-a tăiat aripile, ci, dimpotrivă, că a devenit un înger: un înger care zboară, cu visele ei cu tot, spre înaltul cerului.“
Elisabeta Pop, Vava între cer și pământ, în Teatrul azi, nr. 4-5-6/2015