Extrase din interviul realizat de Ștefana Pop-Curșeu cu regizorul Alexandru Dabija.
Interviul integral poate fi citit în caietul de sală al spectacolului.
60 lei, 50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
„Nimic nu e la voia întâmplării în spectacol, totul conotează rapid şi eficient, în acelaşi timp polemic şi tandru, neiertător şi hazliu, oglindă inteligentă a unei realităţi aşa cum este (şi nu vi se pare) de pe când se potcoveau puricii etc... Cortegiul babelor, popii duşi într-ale vinului şi ale lumeştilor, cuplul îndrăgostit şi cu picioarele pe pământul îndrăznelii, în pofida capului ascuns în nori mai degrabă de amorul modelului (Anca Hanu şi Matei Rotaru), Zmeul (excepţional, Ionuţ Caras!) & Co., totul oferă o canavaua pe care se brodează, din care se ivesc metehne de-ale locului, păcătoşenii balcanice de dinainte de Burebista ori Menelau, tare longevive cât istoria.“
Doru Mareş, Timişoara 2014 - Timpul 1,
în revista Teatrul azi nr.10-11-12/2014
„Nu e greşit / incult / derizoriu că râdem la un spectacol de divertisment şi mică "adâncime", cum e Sânziana şi Pepelea. Miza asumată e de bună dispoziţie, de mers acasă cu zâmbetul pe buze după acest show care nu exclude bâlciul şi mica maimuţăreală. Printre râsete, scopul spectacolului e să ne strecoare în minte şi câteva gânduri mai serioase despre moravuri, excese, despre raportul între valoarea trecutului şi valoarea prezentului, despre iubire, familie, politică.“
Florin-Rareş Tileagă, Dabija, avocatul poveştii - Sânziana şi Pepelea la FNT, 2014,
în Agenda LiterNet.ro, 2.11.2014
„Sînziana şi Pepelea, un text cu mare potenţial, dar care, în acelaşi timp, poate rămîne foarte uşor blocat într-o cheie vetustă, capătă, în varianta lui Alexandru Dabija, o prospeţime binevenită şi neaşteptată, făcînd saltul în prezent fără sincope sau disonanţe. Basmul lui Vasile Alecsandri este reinventat firesc, transformat într-o grande histoire a lumii contemporane, cu frumuseţea şi carenţele ei inerente, cu ipocrizia, dar şi cu aspiraţia spre frumos.“
Silvia Dumitrache, Mari clasici, reinventaţi prin ludic,
în Observator cultural, nr.489 (747) 6-12 noiembrie 2014
„Ne-am fi așteptat la o „actualizare" în forță a temei, a personajelor, dar regizorul n-a vrut ori nu a găsit „butonul" cu funcția respectivă... Dacă Alecsandri și marea pleiadă de gânditori și creatori români văd sacrul și măreția miturilor, a basmelor și personajelor autohtone, Dabija merge pe linia impusă de Caragiale - „văd enorm și simt monstruos", continuată în ultimul timp de Lucian Pintilie, ce se rezumă la caricatural, derizoriu și rizibil în lumea românească.“
Eugen Cojocaru, „Sânziana și Pepelea", ca Broadway à la Balcani,
în Luceafărul de dimineață, nr. 2 (1056), februarie 2015
În viziunea regizorului, Sânziana şi Pepelea nu rămâne un simplu basm pentru copii, ci este citit în cheie modernă, care se adresează în primul rând adulţilor, valorificând satira politică deghizată abil în ficţiune. (...) „Ţinta spectacolului este în primul rând să binedispună", a declarat Alexandru Dabija. Ei bine, regizorul poate fi mulţumit. La ieşirea din sală, toată lumea fredona partiturile celor două compozitoare.“
Radu Constatinescu, Sânziana, Pepelea şi Dabija,
în Ziarul de duminică, 4 iulie 2013
„O Sînziană cîntăreaţă şi un Pepelea interpret la cimpoi, într-un amalgam de situaţii mustind de umor savuros şi de reală plăcere a jocului indusă actorilor - iată marca regizorului Alexandru Dabija. Iar trupa, ei bine, trupa se prinde admirabil în acest joc al convenţiilor, construind un spectacol în mişcare, brodat pe sonorităţi de mare efect şi momente coregrafice asemenea. Clasic şi modern, basm, feerie şi alegorie, mitologie şi eresuri şi mult umor de cea mai bună calitate.“
Michaela Bocu, Invitaţiile Naţionalului: Sînziana şi Pepelea,
în ziarul Făclia, din 24 septembrie 2013
„[Avanpremiera], cu care s-a încheiat stagiunea trecută în iulie, se intitulează „Sînziana şi Pepelea" (...) Cine altcineva putea semna regia la spectacol decît ...Alexandru Dabija, acest homo ludens pe care eu mi-l imaginez, uneori, încălțat în opinci și cu joben pe cap, învîrtind, într-o mînă, un vreasc pe post de baston magic?! (asta mi se întîmplă atunci cînd îi permit imaginației să zburde fără ezitări, fără cenzură) iar în cealaltă săltînd un ou, deloc dogmatic.“
Radu Ţuculescu, Sfârşitul şi începutul stagiunii Teatrului Naţional clujean,
în ziarul Transilvania reporter, nr.411, marţi, 24 septembrie 2013
„Dabija râde de tot şi de toate. De bigotism şi de gura satului, de rugăciuni şi de mătănii în exces, de răutate, de prostie, de urâţenie trupească şi sufletească, de îngâmfare şi de supralicitatea forţei fizice. Celebrează inteligenţa şi omagiază iubirea care învinge. Ne spune o poveste cu un băiat care iubeşte o fată, despre un tânăr frumos care face orice spre a se putea căsători cu o fată asemenea, care e ajutat de oameni, de natură, de fabulos, de supranatural, de şansă. Dabija râde şi vrea să ne împărtăşească şi nouă râsul lui, asociindu-şi demersului său regizoral profesionişti unul şi unul, unul mai performant decât altul.“
Mircea Morariu, Generosul Alexandru Dabija,
în Teatrul azi nr.11-12/2013 și Familia, seria V, an 49 nr. 11-12/2013
„Sânziana și Pepelea, în regia lui Alexandru Dabija de la Teatrul Național „Lucian Blaga" (...) se anunță ca un succes de proporții. O montare inovatoare care duce mai departe satira clasicului Alecsandri, țintind vicii naționale care ne bântuie și azi, făcând buimăceala noastră levantină nu doar simpatică, ci și înfricoșătoare când vine vorba despre poporul care amestecă credința cu superstiția, șmecheria cu istețimea, lenea cu poezia și vinul cu apa.“
Doina Papp, Întâlnirile internaţionale de la Cluj,
în Revista 22, 5.11.2013
„Regizorul Alexandru Dabija rescrie scenic feeria și aduce în prim-plan, prin personajele care aparțin folclorului românesc - la Alecsandri, plasate într-o atmosferă comic-parodică - aspecte legate de mentalități contemporane, dar cu rădăcini într-un corpus cultural arhaic, popular. În spectacol, este satirizat cu accente grotesc-comice un fatalism românesc răspândit din individ în individ, până ce ajunge să contamineze și structurile și instituțiile sociale.“
Crenguţa Manea, Istoriile subiective ale unui spectator uşor de fermecat,
în Revista Teatrală Radio, 9 iunie 2014
Cu scopul declarat de a distra şi cu cel implicit de a se distra, Alexandru Dabija (având-o ca asistent de regie pe Leta Popescu) s-a jucat de-a Sânziana şi Pepelea la Naţionalul din Cluj. Joacă şi joc în acelaşi timp, pentru că montarea de faţă, aşa zglobie şi plină de imaginaţie, în care regizorul declanşează o adevărată nebunie a asocierilor şi ideilor năstruşnice, se supune, în acelaşi timp, şi unor reguli implicite care îi stabilesc traseul şi îi dau coerenţă şi direcţie clară.
Mircea Sorin Rusu, Sânziana, Pepela, Ivan și Dabija - Sânziana și Pepelea și Absolut!,
pe LiterNet.ro, 16.01. 2015
Povestea lui Dabija pusă în scenă la TN Cluj este un basm muzical cu calități de operetă, care reușește să poarte cu succes eticheta "feerie națională", să fie în același timp contemporan și fidel originalului, să fie parodie (cu accent pe i), comedie, satiră, musical, teatru social și scenă bufă.
Cristina Petrescu, Sânziana și Pepelea, feerie națională de Alecsandri și Dabija,
pe Bookaholic.ro, 4 nov.2014