Ce am deveni dacă am avea puterea de a face în viață doar alegerile pe care ni le dorim?
Care ar fi parcursul unei vieți protejate de intruziunile nevoii de a acționa conform așteptărilor și obligațiilor?
Dacă nu am fi puși în permanență în situația de a alege între ceea ce este posibil și ceea ce am vrea să devină posibil, atunci ce relevanță ar mai avea însuși actul alegerii?
Poarta este o delimitare între ceea ce părem a fi și ceea ce suntem, dar și o cale de acces către ceea ce am dori să fim. Trebuie doar să avem curajul de a ne descoperi limitele și de a le accepta pentru a putea face pasul către ființa noatră interioară cea adevărată. Limitările care ni se impun conturează spațiul permanentei confruntări dintre o imagine deja formată despre sine, o costrucție menită să protejeze ființa, și, de cealaltă parte, nevoia explorării a ceea ce suntem de fapt, a unei căutări sincere, anevoioase și incomode. Trecerea dincolo de poartă necesită curajul de a privi în tine, de a recunoaște în întunericul de dinăuntru, forma ta reală, nedisimulată, goală și fragilă, și de a o accepta. Numai din momentul în care suntem împăcați cu noi înșine vom fi împăcați cu ce se află în afara noastră.
Câți dintre noi am fi dispuși să facem cu adevărat această trecere?

Tudor Lucanu