„... lansat de Puşkin, consacrat de Belinski, imediat după apariţia primelor volume de nuvele şi a comediei Revizorul, drept „şef de şcoală“, tradus în franceză de Merimeé, remarcat prompt de un critic de talia lui Saite-Beuve... Belinski, în studiul său intitulat „Prea multă minte strică de Alexaksandr Griboedov“, fusese primul care descifrase poetica Revizorului ca scriere dramatică aparţinînd capodoperelor din seria Aristofan - Shakespeare - Lope de Vega - Molière... Fraza „Domnilor, v-am invitat aici să vă dau o veste cît se poate de neplăcută“ funcţionează ca un declanşator. Pînă atunci, tradiţional, intriga era dezvoltată în primele cîteva scene ale piesei, autorul furnizînd personajelor pretexte pentru a-şi face, pe rînd, apariţia. Gogol, printr-o singură frază, pronunţată în prezenţa tuturor personajelor, reuşeşte să-l conecteze brusc pe spectator la tensiunea momentului - un moment care va dura cinci acte, o tensiune ascendentă care, la fiecare cinci-zece minute, îşi va accelera ritmul, cu răsturnări de situaţie, pe cît de fireşti pe-atît de comice. La punctul culminant, devenim martorii unui viraj de 180 de grade: scrisoarea lui Hlestakov, pentru ca, la final, autorul să găsească din nou o soluţie genială prin concizie, şi ea rezumată tot la o singură replică: „Jandarmul: Sosit cu ordin împărătesc de la Petersburg, un funcţionar vă aşteaptă neîntîrziat la el; Domnia lor au tras la han“. Apoi deznodămîntul fără cuvinte, scenă mută - spectacol de teatru pur, şoc esenţializat, fără cuvinte, pantomimă. Există oare undeva o expresivitate artistică la fel de puternică? La fel, poate da, dar mai puternică nu...“
Albert Kovács, Posterităţile lui Gogol,
în vol. N.V. Gogol, Teatru, Editura Fundaţia culturală Est-Vest, Bucureşti, 2002
30 lei, 25 lei, 15 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
7,5 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
