Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

REVIZORUL

 

de N.V. Gogol
traducere de Emil Iordache


regia: Mona Marian
decorul: Mihai Ciupe
costume, păpuşi, recuzită: Eugenia Tărăşescu-Jianu
asistent de scenografie: T. Th. Ciupe
ilustraţia muzicală: Corina Sîrbu


Distribuţia:
Anton Antonovici Skvoznic-Dmuhanovski, primarul oraşului: Ovidiu Crişan
Anna Andreevna, soţia lui: Angelica Nicoară
Maria Antonovna, fiica lui: Romina Merei
Luka Lukici Hlopov, inspector şcolar: Ramona Dumitrean
Soţia lui Luka Lukici: Patricia Brad
Amos Feodorovici Leapkin-Teapkin, judecător: Dragoș Pop
Artemii Filippovici Zemlianika, epitropul aşezămintelor de binefacere: Cătălin Herlo
Ivan Petroici Şpekin, dirigintele poştei: Cristian Grosu
Piotr Ivanovici Dobcinski, moşier din localitate: Anca Hanu
Piotr Ivanovici Bobcinski, moşier din localitate: Adrian Cucu
Ivan Alexandrovici Hlestakov, funcţionar din Petersburg: Ionuț Caras
Osip, servitorul lui: Cristian Rigman
Cristian Ivanovici Ghibner, medicul judeţului: Radu Lărgeanu
Stepan Ivanovici Korobkin, funcţionar la pensie, om de vază în oraş: Emanuel Petran
Stepan Ilici Uhovertov, comisar de poliţie: Ruslan Bârlea
Fevronia Petrovna Poşliopkina, lăcătuşăreasă, nevasta lui Korobkin: Maria Munteanu
Subofiţereasa: Maria Seleş
Mişka, servitorul primarului: Silvius Iorga


regia tehnică: Constantin Pojonie
lumini: Jenel Moldovan, Dorel Şimon
sonorizare: Vasile Crăciun

„... lansat de Puşkin, consacrat de Belinski, imediat după apariţia primelor volume de nuvele şi a comediei Revizorul, drept „şef de şcoală“, tradus în franceză de Merimeé, remarcat prompt de un critic de talia lui Saite-Beuve... Belinski, în studiul său intitulat „Prea multă minte strică de Alexaksandr Griboedov“, fusese primul care descifrase poetica Revizorului ca scriere dramatică aparţinînd capodoperelor din seria Aristofan - Shakespeare - Lope de Vega - Molière... Fraza „Domnilor, v-am invitat aici să vă dau o veste cît se poate de neplăcută“ funcţionează ca un declanşator. Pînă atunci, tradiţional, intriga era dezvoltată în primele cîteva scene ale piesei, autorul furnizînd personajelor pretexte pentru a-şi face, pe rînd, apariţia. Gogol, printr-o singură frază, pronunţată în prezenţa tuturor personajelor, reuşeşte să-l conecteze brusc pe spectator la tensiunea momentului - un moment care va dura cinci acte, o tensiune ascendentă care, la fiecare cinci-zece minute, îşi va accelera ritmul, cu răsturnări de situaţie, pe cît de fireşti pe-atît de comice. La punctul culminant, devenim martorii unui viraj de 180 de grade: scrisoarea lui Hlestakov, pentru ca, la final, autorul să găsească din nou o soluţie genială prin concizie, şi ea rezumată tot la o singură replică: „Jandarmul: Sosit cu ordin împărătesc de la Petersburg, un funcţionar vă aşteaptă neîntîrziat la el; Domnia lor au tras la han“. Apoi deznodămîntul fără cuvinte, scenă mută - spectacol de teatru pur, şoc esenţializat, fără cuvinte, pantomimă. Există oare undeva o expresivitate artistică la fel de puternică? La fel, poate da, dar mai puternică nu...“

 

Albert Kovács, Posterităţile lui Gogol,

în vol. N.V. Gogol, Teatru, Editura Fundaţia culturală Est-Vest, Bucureşti, 2002





Preţul biletelor:

30 lei, 25 lei, 15 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);

7,5 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
 


Data premierei: marţi, 4 mai 2010

Sala mare
3 h., cu o pauză
 


Anul acesta sărbătorim împreună 100 de ani de Teatru Național!

X