regia tehnică: Constantin Pojonie
lumini: Jenel Moldovan, Dorel Şimon
sonorizare: Marius Rusu
proiecţii video: Vasile Crăciun
sufleur: Crina Onaca
„Întîlnirea cu proza lui Venedikt Erofeev a avut, pentru mine, magia iubirii la prima vedere. Atît de mulţi scriitori buni, foarte buni sau excepţionali au existat în secolul XX, încît îmi închipuiam că nu mai pot fi surprins. Şi, deodată, aripa îngerului... Umilinţa şi bucuria de a recunoaşte un geniu... Cu înfrigurare, am vrut să ştiu dacă nu a scris şi pentru teatru. Cîtă bucurie, cînd am descoperit, mai întîi datorită lui Emil Iordache, Noaptea Walpurgiei! M-a ajutat şi m-a iniţiat în acest text generoasa doamnă Letiţia Becherescu, iar apoi doamna Maşa Dinescu a împlinit, cu graţie, această întîlnire care mă exaltă. Oricît ar suna de patetic, vreau să mărturisesc că am un singur regret... Şi o sfîşiere, în suflet. EL nu va fi la premieră. Cred că e pentru a doua oară, după Gellu Naum, cînd lucrul ăsta doare... mă doare...“
Mihai Măniuţiu
Premii şi nominalizări:
Premiul pentru Cel Mai Bun Spectacol, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, ediţia a XXI-a, 2009;
Premiul pentru Cel Mai Bun Actor - Ionuţ Caras, pentru rolul Gurevici, la Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, ediţia a XXI-a, 2009;
Nominalizare pentru Cel Mai Bun Actor în Rol Principal - Ionuţ Caras, pentru rolul Gurevici, la Galele UNITER, 2010.
Accesul este interzis tinerilor sub 16 ani!
Preţul biletelor:
30 lei, 25 lei, 15 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol);
10 lei - reducere pentru elevi, studenţi şi pensionari.
Revelaţia lui Măniuţiu în faţa acestui text de o excentricitate extremă a avut darul de a-l stimula şi inspira progresiv în construirea unui spectacol-parabolă de dimensiuni tragice, apocaliptice chiar: denunţarea înverşunată a degradării umane provocate de sistemul totalitarist comunist. [...]
Mihai Măniuţiu mărturiseşte că se străduieşte de un număr de ani să formeze la Teatrul Naţional din Cluj „o trupă orientată pe spectacol, nu pe roluri“. Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului, premiera care a deschis actuala stagiune, vorbeşte deja despre posibilităţile trupei ca „organism unitar“. Se simte o coeziune între membrii trupei aşa cum şi-a dorit regizorul. Intrusul Gurevici, interpretat de Ionuţ Caras, combină jovialitatea cu suferinţa întru-un joc rafinat al semnificaţiilor profunde. [...] „Tabăra“ pacienţilor e condusă de Prohorov, şeful salonului 3 (nu 6!), a cărui personalitate e magistral pusă în evidenţă de Cătălin Herlo. [...] În „tabăra“ personalului medical străluceşte Miklós Bács în rolul asistentului Borenka. [...] Fiecare interpret aduce o nuanţă aparte de penaj, colorând simpatetic acest cuib al cucilor prigoniţi de soartă.
Pentru Noaptea Walpurgiei sau Paşii Comandorului de Venedikt Erofeev era nevoie de un regizor curajos, un teatru curajos şi de actori rezistenţi şi tari. Toate astea s-au găsit la Teatrul Naţional Cluj Napoca. Scenariul şi regia piesei îi aparţin lui Mihai Măniuţiu, care a ştiut ce să facă cu textul şi ce actori să aleagă pentru aşa ceva. [...]
Actorii îşi joacă prea bine rolurile, încît la final, cînd redevin oameni normali, parcă nu-ţi vine să crezi că ai în faţă aceiaşi oameni de acum un minut... Şi piesa s-a jucat de două ori la rînd, la 17 şi la 20, ceva extraordinar pentru starea în care trebuie să intre, să iasă şi iar să intre actorii clujeni. [...] Un moment simbolic, ca întreaga piesă, o parabolă la sistemul comunist din cauza căruia autorul piesei a suferit enorm. Între real şi simbolic e şi viaţa oamenilor care sînt nevoiţi să trăiască în acest sistem, realitatea fiind foarte crudă, iar visele lor fiind absolut normale, de obicei, alteori şi aceste vise sînt... „cetăţeneşti“, influenţate de propaganda comunistă - „să judecăm“, „să distrugem“, „să omorîm“... O piesă pe care o poate urmări cu interes maximum şi un om care habar nu are ce-i aia comunism, un spectacol „altfel“, cum a spus un actor care ieşea de la piesă, întrebat fiind în hol dacă i-a plăcut spectacolul: „Da, a fost o piesă... altfel“.