Dorinţele personajelor enunţate înainte de culcare prind cheag şi augmentare în vis. El (Petre Băcioiu) prefigurează pe soţul plictisit, tracasat, oscilant, conciliant, mofluz şi abulic. Cu buzele răsucite a lehamite, cu moaca sa de flăcăiandru dezorientat, uşor nătăng, cu privirea apatică şi cu mişcările dezorientate ce trădează inerţia şi disconfortul interior, Petre Băcioiu excelează în rol, stăpânind totalmente tipologia soţului descris. Mică şi energică, Ea (Ileana Negru) e un ghem de nemulţumiri şi frustrări tipic feminine, comic manevrate de abilităţile interpretative ale actriţei. Echipa de drăcuşori joviali, dealeri, modiste, midinete şi chiar maxinete invadează inconştientul extrapolat scenic al soţilor adormiţi, ies din pereţi, sar dubios şi grotesc în jurul lor, în patul lor,ademenindu-i profesional într-o şedinţă de promovare a produselor şi agresându-i ofensator când nehotărârea îi îndeamnă să renunţe. Este în acest joc o parodiere liberă, îngroşată cu grotesc, a modului copiat din spoturi de a promova unele produse, mai ales acum, în plină criză, când vânzările nu mai merg. Mai mult decât atât, jocul plonjează subit în oniric, unde fericirea conjugală este pusă pe masa de operaţie. Totul trebuie scos la iveală, disecat, analizat, rezecat. Frustrările se înalţă fantasmatic din patul conjugal, luminând comic zonele ascunse ale vieţii cuplului.

Adrian Ţion, Onirism fără respiro în Euro 2, http://www.liternet.ro/