Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Mesaj international 27 martie 2013
 

Mesajul lui Dario Fo

Mai demult, puterea a condamnat actorii la intoleranţă, alungându-i din propriile lor ţări.


Astăzi, actorii se chinuie să-şi găsescă un loc, teatre şi spectatori; toate astea din cauza crizei. Guvernanţii nu mai trebuie, deci, să se preocupe de controlul celor care se exprimă cu ironie şi sarcasm, căci actorii nu mai au nici spaţii, nici publicuri cărora să li se adreseze.


Dimpotrivă, în timpul Renaşterii, în Italia, conducătorilor le era foarte greu să-şi stăpânească actorii, care se bucurau de un public foarte larg. Se ştie că marele exod al actorilor s-a produs în timpul Contra-Reformei, care a decretat dezmembrarea tuturor spaţiilor teatrale, mai ales la Roma, unde erau acuzaţi de ultragiu al oraşului sfânt. Papa Inocenţiu al XII-lea, sub presiunea celei mai conservatoare grupări din sânul burgheziei şi a înalţilor reprezentanţi ai clerului, ordonase, în 1697, închiderea teatrului Tordinona pe scena căruia, avuseseră loc, după spusele moraliştilor, cel mai mare număr de spectacole obscene.


În timpul Contra-Reformei, cardinalul Charles Borromée, care îşi exercita funcţia în nordul Italiei, s-a consacrat într-o manieră extrem de prolifică mântuirii „copiilor milanezi", stabilind o distincţie clară între artă, formă a celei mai înalte educaţii spirituale, şi teatru, expresie a profanului şi a vanităţii. Ïntr-una din scrisorile adresate colaboratorilor săi, pe care o citez din memorie, se exprima mai mult sau mai puţin în următorii termeni: „Noi, cei care suntem hotărâţi să extirpăm planta mârşavă, am încercat, aruncând în flăcări textele cu discursuri infame, să le extirpăm din memoria oamenilor, şi să-i urmărim şi pe cei care au divulgat aceste texte imprimându-le. Însă, bineînţeles că în timp ce dormeam, diavolul lucra cu noi tertipuri. Căci sufletul este cu mult mai pătruns de ceea ce văd ochii decât de ceea ce se poate citi în cărţi de felul acesta! Cât de tare răneşte cuvântul, spus cu vocea şi cu gestul adecvat, spiritele adolescenţilor şi ale tinerelor fete, faţă de cuvântul mort imprimat în cărţi. Este, deci, cu atât mai urgent să alungăm din oraşele noastre oamenii de teatru, aşa cum o facem deja cu spiritele nedorite."


Aşadar, singura soluţie în faţa crizei constă în speranţa unei mari vânători de vrăjitoare îndreptate împotriva noastră, şi mai ales împotriva tinerilor care doresc să înveţe arta teatrului: astfel va lua naştere o nouă diasporă de actori, care va trage din această constrângere beneficii inimaginabile pentru o nouă reprezentaţie.

 

(Traducere din limba franceză: Ştefana Pop-Curşeu, în concordanţă cu versiunea originală în limba italiană)