BALAMUCUL VESEL

de S.T. Burke

regia și scenografia: Petru Hadârcă

costumele: Victoria Moldovanu

aranjament muzical: Serghei Racenco, Vadim Buinovschi

coregrafia: Dumitru Tanmoșan

Distribuţia:

Duhul lui Hamlet, prinţ al Danemarcei - Igor Babiac

Duhul Regelui Claudius - Iurie Negoiţă

Yorick, conducătorul Revoltei Permanente - Alexandru Pleşca

Steve / Primul gardian în slujba lui Yorick - Petru Oistric

Străjerul/Al doilea gardian în slujba lui Yorick - Dan Melnic

Nicolaus, cap de Familie si, prin cumul, voievod - Anatol Durbală

Duhovnicul, tot el Ofiţerul Serviciului de informaţii - Ion Mocanu

Leonard, un orfan - Ghenadie Gâlcă

Carmen, o orfană - Draga-Dumitriţa Drumi

Valdemar, misterul de pe oala de noapte - Valentin Zorilă

Ofelia, confidenta lui Valdemar - Angela Ciobanu

Blea, clarvăzătoare şi supraveghetoare la balamuc - Mihaela Strâmbeanu

Suita lui Yorick

Congruela - Silvia Luca

Grapina - Ana Bunescu

Erectus - Iurie Focşa

Armand  - Mihai Zubcu

Caldunia, un poet ermetic - Nicolae Suveică

Soprana, prezentatoare TV V - Tinka Mardari

Suita lui Nicolaus

Agentul - Cornelia Maros-Suveică

Aghiotantul - Doriana Zubcu-Mărgineanu

Stancioc - Mihaela Damian

Consuela - Ana Tkacenko

Prostatoff - Nicu Suveică

Mâşkin - Iurie Negoiţă

Andronicus - Mihai Zubcu

Bătrâna, o admiratoare pasivă a lui Nicolaus - Dina Cocea

Bătrânul, soţul Bătrânei - Nicolae Darie

Figuri din ceară, orchestra

Racenco Serghei

Racenco Natalia

Buinovschi Vadim

Buinovschi Daria

Ignatiev Lev

Undeva, într-o cetate aflată de veacuri în calea răutăților, coajă de nucă săltată de valuri, se întâmplă lucruri ciudate și aparent fără sens: viața părea cenușie, mahmură, lipsită de minuni, majoritatea locuitorilor împăcându-se cu o asemenea stare de lucruri. Și atunci pe Conducătorul Revoltei Permanente, visându-se veșnic imuabil, înconjurat de un stol gălăgios de consilieri și gardieni, îl trăsnește ideea că pentru a câștiga și mai mult iubirea maselor, e nevoie de mister, de un Erou sacrificabil… Împotriva legilor firii, Lupii se înfrățesc cu Mieii, Caprele și Verzele joacă torontoiul. Din peisaj nu lipsește Securitatea care, după nărav, dar și la sugestia sfetnicilor de peste câteva hotare, fură ideea ”nobilă” distribuind în rolurile centrale propriii actori silitori să-și ia mai departe solda, dijma, tainul… Valori eterne, precepte și noțiuni sacre metamorfozează, ca în arena circului diamantele din cutia iluzionistului, în minciuni, amăgiri, deșertăciuni. Mizând pe arhetipuri proiectate in contemporan, piesa se axează pe refuzul oamenilor de a mai crede în basme și de a se lăsa păcăliți - a câta oară?!- de potentații vremii. În această lunecare precipitată către dezastrul final, avem tot mai mult senzația că noi, spectatorii, suntem eroii acestei povești aparent ireale, că ne vrăjește tot mai mult dialogul peste timp cu autorul și cu personajele…

O producție a Teatrului Național „Mihai Eminescu“, Chișinău