Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video


Teatrul Național Cluj-Napoca reia spectacolul Războiul clovnilor în regia lui Eli Simon, marți, 31 ianuarie, ora 19.00.
 

Îi așteptăm pe cei mici și mari să redescopere nașterea fiecărui clovn, cu personalitatea proprie, mai expansivi sau mai introvertiți, mai răutăcioși sau mai cuminți, dar toți la fel de neascultători față de sfaturile Mamei Clovn, care privește cu o anxietate crescândă cum copiii ei învață să se „joace" de-a viața. Plini de energie și mereu puși pe șotii, clovnii ne scot pentru o vreme din amorțeala cotidiană pentru a ne face să gustăm un alt ritm, pentru a privi realitatea relațiilor interpersonale prin alte lentile. Vă invităm să descoperim împreună cum mintea unui clovn poate fi mai puternică și mai creativă decât mintea unui non-clovn. Iar dacă ne folosim mintea de clovn (pe care toată lumea o are, chiar și atunci când nu facem „clovnerii") se pot întâmpla lucruri nemaipomenite.



Teatrul Național Cluj-Napoca reia, în această stagiune, mai multe spectacole de succes din repertoriu. Primul din această serie este comedia JOHN WAYNE E DE VINĂ după Zeul măcelului de Yasmina Reza și traducerea lui Tudor Țepeneag, în regia lui Cristian Hadji-Culea. Din distribuție fac parte Marian Râlea (Michel Houillé), Irina Wintze (Véronique Houllié), Diana Buluga (Anette Reille) și Miron Maxim (Alain Reille). Scenografia spectacolului este realizată de Valentin Codoiu, iar asistența de scenografie de Cătălina Chirilă. Pentru intrarea în „atmosferă", am stat foarte pe scurt de vorbă cu regizorul spectacolului, Cristian Hadji-Culea și cu actorul Marian Râlea.  


11.01.2017
Un an fără Melania Ursu


A trecut un an de când colega noastră, actrița MELANIA URSU, a părăsit această viață. Actriță de teatru și de film, a făcut parte din echipa Teatrului Național Cluj-Napoca mai bine de 50 de ani și a colaborat, de-a lungul timpului, cu regizori marcanți precum Vlad Mugur, Mihai Măniuțiu, Alexandru Dabija sau Victor Ioan Frunză.

 

Roluri precum Béraldine din BOLNAVUL ÎNCHIPUIT, Aneta Duduleanu din GAIȚELE, Coana Chirița din IAȘII ÎN CARNAVAL au făcut mii de spectatori să râdă cu bucurie în fața talentului ei nemăsurat pentru comedie. Dar și-a asumat și roluri grave, din spectacole pe piese tragice sau drame precum HECUBA sau IFIGENIA ÎN AULIS de Euripide, HAMLET de William Shakespeare, DANSUL MORŢII de August Strindberg sau UN CAZ CLINIC de Dino Buzzati, în care forța interpretării ei scenice au înflorit.

 

A fost profesoară pentru numeroase generații de actori. A fost recompensată, de-a lungul carierei sale, cu numeroase premii sau medalii, precum Premiul pentru întreaga activitate acordat de UNITER în 2012, și Ordinul Național Pentru Merit, în grad de Cavaler, în 2002.

 

Doamna Mela, sunteți mereu în sufletul nostru. Vă mulțumim că am parcurs împreună o parte din călătoria acestei vieți!



PORTOCALA MECANICĂ de Anthony Burgess, traducere și adaptare de Diana David, va avea loc în sala mare, duminică, 15 ianuarie 2017, de la ora 19:00.

 

Dat fiind că repetițiile sunt încă în toi, începem cu câteva gânduri ale artiștilor:
 

Pentru regizorul spectacolului, Răzvan MureșanPortocala mecanică, roman-cult al anilor 60, este un joc psihologic. La fel cum o portocală nu poate fi nicicum asociată unui mecanism, nici omul nu poate fi lipsit de libertatea de a alege. Când un om nu poate alege, încetează să mai fie om, afirmă Burgess. Şi poate de aceea omul care alege răul poate fi mai bun decât un om căruia îi este impus binele.Ceea ce fac, fac pentru că îmi place... răutatea aparţine individului, lui, ţie sau mie, nouă înşine."
 

I-am întrebat pe trei dintre actorii din rolurile principale ce coardă sensibilă a ființei lor a fost atinsă de personajul pe care-l interpretează și în ce fel au fost sau nu marcați de el? Iată răspunsurile lor:
 

Cristian Grosu, interpret al lui Alex: „Acum câțiva ani, la prima lectură a Portocalei, am început, fără să vreau și aproape fără să-mi dau seama, să construiesc în mine acest personaj. L-am dorit până l-am avut. Și iată că acum îl urc pe scena Teatrului Național împreună cu gășcarii mei. Aceasta este prima „coardă sensibilă" atinsă, dorința împlinită. Cea de-a doua, se referă la estetica urâtului, la hidoșenia umană și la înțelepciunea cu care reușim, câteodată, să extragem un înțeles frumos și nobil dintr-un amalgam de fapte dezgustătoare. Dar coarda aceasta sensibilă nu „se atinge". La coarda asta cântă fiecare spectator în parte."