Cea de-a VIII-a ediție a ÎNTÂLNIRILOR INTERNAȚIONALE DE LA CLUJ, organizată de Teatrul Naţional Cluj-Napoca în parteneriat cu Asociația Conexio, se va desfăşura, anul acesta, în perioada 9-14 octombrie.
În acest an, tema Viziuni propune iubitorilor de teatru o vedere panoramică asupra spiritualității românești printr-o selecție de adaptări și dramatizări ale operelor scriitorilor noștri din secolul al XIX-lea și până astăzi, în momentul istoric în care ne aflăm și care marchează Centenarul Marii Uniri și crearea României moderne.
Teatrul Național “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, organizează la sediul din Pța Ștefan cel Mare Nr. 2-4, concurs de recrutare pentru ocuparea pe perioadă determinată a funcției contractuale vacante de Șef secție.
Pentru a ocupa un post contractual vacant sau temporar vacant, candidații trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale, conform art. 3 al Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286 din 23 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare:
Teatrul Național Cluj-Napoca deschide sezonul teatral cu premiera spectacolului Țiganiada după Ion Budai-Deleanu, pe un scenariu de Cătălin Ștefănescu, în regia lui Alexandru Dabija, premieră care va avea loc duminică, 23 septembrie 2018, de la ora 19:00. Colaborarea regizorului cu Naționalul clujean, din 1979 și până acum, este una benefică. Alexandru Dabija a montat nouă spectacole, Țiganiada fiind al zecelea titlu, prilej cu care i-am adresat câteva întrebări.
Pentru început, inserăm un fragment dintr-un portret al regizorului făcut de criticul Doina Modola: „Alexandru Dabija este o prezenţă atât de năstruşnică şi de năbădăioasă, încât captivează, fascinează, deblochează, dezinhibă, eliberează. În procesul montării, se estompează în operă, lăsând cu generozitate şi gratitudine actorului performanţa. Demonstraţia sa rămâne întotdeauna implicită, mediată, dedicată.
Şi totuşi, cu aceeaşi discreţie, neaşteptată la un personaj atât de special, Alexandru Dabija este un poet al imaginii, pe care o compune, o apropie, o depărtează, o ecranează, o efasează, îi asigură unitate, stil, semnificaţie. Este un rapsod îndrăgostit şi statornic al artei pe care o slujeşte, cu patimă ascunsă, cu ironie, cu spirit ludic, cu bucurie. Pentru el, teatrul e o primă şi veşnic tânără iubire, în care mângâie tandru anii, deceniile, trecerea vremii, urmele vremii, cu amintirea neştearsă a emoţiei adevărate, sincere, totale, de la primele întâlniri. Întâlniri în care şi astăzi caută şi regăseşte fiorul descoperirii dragostei dintâi.“
