In memoriam
Gheorghe Radu
20 aprilie 1920 — 23 iunie 2010
A trecut în lumea umbrelor, în al nouăzecilea an de viaţă, actorul Gheorghe Radu.
Absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi, promoţia 1940, ca student favorit al profesoarei sale, marea actriţă Agatha Bârsescu, Gheorghe Radu şi-a început cariera la Teatrul Naţional din Iaşi. A jucat apoi la Bucureşti, la Teatrul Muncă şi Lumină al lui Victor Ion Popa, la Teatrul de Comedie sub directoratul lui Sică Alexandrescu, la Teatrul de Nord din Satu-Mare, la Teatrul de Stat din Turda, după care, trei decenii neîntrerupt, a slujit scena Teatrului Naţional din Cluj.
Cele peste nouăzeci de roluri, pe care le-a interpretat cu precădere în comedii dar şi în drame, de la Cetăţeanul turmentat - O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Harpagon - Avarul de Molière, Esop - Vulpea şi strugurii de Guilherme Figueiredo, Puntila - Domnul Puntila şi sluga sa Matti de Bertolt Brecht, Ciriviş - Capul de răţoi de George Ciprian sau Ianke - Take, Ianke şi Cadîr de Victor Ion Popa, au demonstrat cu prisosinţă cît de legat era acest actor de înalta profesie a teatrului. Şi-a iubit meseria ca pe o vocaţie. I-a dăruit fiecare clipă, străduindu-se să dea valoare fiecărei interpretări, nu să se valorifice pe sine. Îşi şlefuia meşteşugul de la un rol la altul, de la o reprezentaţie la alta, cu grija perfecţiei conştient fiind de devenirea artei sale.
A fost un artist şi un coleg autentic, firesc, lipsit de ostentaţie.
În memoria celor care l-au admirat pe scenă, va rămâne cu dar şi har inegalabilul său Ianke plin de vervă, de umor hîtru, acid sau înţelept, din Take, Ianke şi Cadîr, rol pe care l-a jucat de peste şase sute cinzeci de ori.
Regizorul spectacolului, V. T. Popa l-a caracterizat astfel:
„Să presupunem, spectatorule, că vrei să ştii ce este un «Actor».
«Actorul» e potolit şi blînd ca toamnele din Copoul copilăriei sale; e aspru şi năvalnic (la nevoie) ca o furie dreaptă;
e mucalit şi spontan ca epigramele lui Păstorel;
are mobilitatea plastică şi mimica unui rafinat clovn;
munceşte exemplar cu tenacitate şi încăpăţânare de ţăran;
îşi compune rolurile cu migala unui bijutier florentin şi le oferă lumii cu generozitatea din totdeauna a Românului, iubitor de frumos;
ACTORUL din cabina 5 se numeşte GHEORGHE RADU“.
„(...) teatrul fără «tineri» este lipsit de vibraţie dar fără «bătrâni» este lipsit de calitate“, spunea criticul Nicolae Carandino.
Să-l păstrăm cu respect şi duioşie în memoria noastră afectivă.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Roxana Croitoru
