BALAMUCUL VESEL
de S.T. Burke
regia și scenografia: Petru Hadârcă
costumele: Victoria Moldovanu
aranjament muzical: Serghei Racenco, Vadim Buinovschi
coregrafia: Dumitru Tanmoșan
Distribuţia:
Duhul lui Hamlet, prinţ al Danemarcei - Igor Babiac
Duhul Regelui Claudius - Iurie Negoiţă
Yorick, conducătorul Revoltei Permanente - Alexandru Pleşca
Steve / Primul gardian în slujba lui Yorick - Petru Oistric
Străjerul/Al doilea gardian în slujba lui Yorick - Dan Melnic
Nicolaus, cap de Familie si, prin cumul, voievod - Anatol Durbală
Duhovnicul, tot el Ofiţerul Serviciului de informaţii - Ion Mocanu
Leonard, un orfan - Ghenadie Gâlcă
Carmen, o orfană - Draga-Dumitriţa Drumi
Valdemar, misterul de pe oala de noapte - Valentin Zorilă
Ofelia, confidenta lui Valdemar - Angela Ciobanu
Blea, clarvăzătoare şi supraveghetoare la balamuc - Mihaela Strâmbeanu
Suita lui Yorick
Congruela - Silvia Luca
Grapina - Ana Bunescu
Erectus - Iurie Focşa
Armand - Mihai Zubcu
Caldunia, un poet ermetic - Nicolae Suveică
Soprana, prezentatoare TV V - Tinka Mardari
Suita lui Nicolaus
Agentul - Cornelia Maros-Suveică
Aghiotantul - Doriana Zubcu-Mărgineanu
Stancioc - Mihaela Damian
Consuela - Ana Tkacenko
Prostatoff - Nicu Suveică
Mâşkin - Iurie Negoiţă
Andronicus - Mihai Zubcu
Bătrâna, o admiratoare pasivă a lui Nicolaus - Dina Cocea
Bătrânul, soţul Bătrânei - Nicolae Darie
Figuri din ceară, orchestra
Racenco Serghei
Racenco Natalia
Buinovschi Vadim
Buinovschi Daria
Ignatiev Lev
Undeva, într-o cetate aflată de veacuri în calea răutăților, coajă de nucă săltată de valuri, se întâmplă lucruri ciudate și aparent fără sens: viața părea cenușie, mahmură, lipsită de minuni, majoritatea locuitorilor împăcându-se cu o asemenea stare de lucruri. Și atunci pe Conducătorul Revoltei Permanente, visându-se veșnic imuabil, înconjurat de un stol gălăgios de consilieri și gardieni, îl trăsnește ideea că pentru a câștiga și mai mult iubirea maselor, e nevoie de mister, de un Erou sacrificabil… Împotriva legilor firii, Lupii se înfrățesc cu Mieii, Caprele și Verzele joacă torontoiul. Din peisaj nu lipsește Securitatea care, după nărav, dar și la sugestia sfetnicilor de peste câteva hotare, fură ideea ”nobilă” distribuind în rolurile centrale propriii actori silitori să-și ia mai departe solda, dijma, tainul… Valori eterne, precepte și noțiuni sacre metamorfozează, ca în arena circului diamantele din cutia iluzionistului, în minciuni, amăgiri, deșertăciuni. Mizând pe arhetipuri proiectate in contemporan, piesa se axează pe refuzul oamenilor de a mai crede în basme și de a se lăsa păcăliți - a câta oară?!- de potentații vremii. În această lunecare precipitată către dezastrul final, avem tot mai mult senzația că noi, spectatorii, suntem eroii acestei povești aparent ireale, că ne vrăjește tot mai mult dialogul peste timp cu autorul și cu personajele…
