Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Postat pe 27.03.2018
Mesaj de Ziua Mondială a Teatrului
 

Astăzi este Ziua Mondială a Teatrului, o zi aniversară, care nu sărbătorește nașterea teatrului, dat fiind că aceasta se pierde în timpuri străvechi, ci renașterea continuă a acestei arte care, prin însăși existența ei, celebrează ființa umană: Omul etern, dintotdeauna egal cu sine însuși, dar, în acealași timp, și omul în permanenta lui schimbare istorică; omul ca întreg, indivizibil, dar și omul dedublat, multiplu, pluriform; omul unic, irepetabil în complexitatea identității sale, dar și omul histrionic, care se joacă cu identitățile, pentru a le cunoaște mai bine, pentru a se cunoaște mai bine. Arta teatrului celebrează omul care gândește lumea și se gândește pe sine în lume.


Teatrul, din grecescul theatron, este locul în care vezi și auzi. Mulți văd, dar puțini pricep, spune o zicală veche de când lumea; mulți aud, dar puțini ascultă, mulți trec, dar prea puțini se opresc. Cu siguranță că lumea ar arăta altfel, dacă proporția s-ar inversa, dacă ne-am opri să vedem mai bine viața din jurul nostru, să ascultăm sunetele lumii, să înțelegem ce se petrece cu noi, în noi și dincolo de noi. Dar asta presupune deschidere... o deschidere largă a tuturor porților ființei noastre, o receptivitate limpede și atentă, o disponibilitate și o generozitate de care ne temem. Ne temem pentru că înțelegerea lumii în care trăim ne scoate din zona de comfort și ne împinge la acțiune, la schimbare, la o permanentă reevaluare a ceea ce ne înconjoară. A înțelege înseamnă a rămâne treaz, iar teatrul trezește. Arta teatrului celebrează omul care gândește și acționează pozitiv.

Astăzi este Ziua Porților Deschise la Teatrul Național din Cluj-Napoca, pentru că teatrul nu poate fi sărbătorit cum se cuvine de cei care îi dau viață zilnic decât împreună cu cei pentru care există. Astăzi cad barierele dintre scenă și sală, astăzi lumea civilă și cea artistică se întrepătrund, se unesc. Atât istoria cât și experiența individuală a fiecăruia dintre noi ne arată că fără deschidere sufletească, fără generozitate, fără sacrificarea unei părți, fie ea cât de mică a ceea ce ne aparține, fără rezistență, fără luptă continuă cu noi înșine, cu răul și greul din jurul nostru, nu există unire posibilă. Iar fără unire, nu există împlinire. Teatrul adevărat unește oamenii, teatrul adevărat rezistă vicisitudinilor timpului pentru că-i transformă în profunzime pe cei pe care îi atinge, învățând-i cum se poate iubi, cum se pot împărtăși valorile profund umane, cum se poate lua atitudine, cum se poate rezista prin cultură.

Astăzi, când ziua mondială a teatrului cade în anul centenar al Unirii tuturor Românilor ca națiune modernă, conștientă și responsabilă, ce poate fi mai frumos decât să trăim împreună, noi, oameni ai teatrului și dumneavoastră, iubitori ai teatrului, împlinirea prin artă, unirea în cuget și simțire în spațiile vii ale Teatrului nostru clujean?!

 

Ștefana Pop-Curșeu