Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Postat pe 22.02.2018
Exerciții de sinceritate sau Povești de dragoste la prima vedere
 

Spectacolul Povești de dragoste la prima vedere, care va avea premiera mâine, 23 februarie 2018, are la bază cinci povești de dragoste emoționante, delicate, istorisite de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Ioana Pârvulescu, Radu Paraschivescu și Ana Blandiana. Despre lucrul la acest spectacol, și nu numai, le-am adresat câteva întrebări actorilor, cu rugămintea de a-și da frâu liber amintirilor / imaginației:

 

1. Ați avut o iubire în care să vă simțiți Romeo/Julieta sau Antoniu/Cleopatra sau Tristan Isolda (nu cu un sfârșit tragic, însă) sau alți îndrăgostiți celebri?

 

2. Unde v-ați plimbat cu prima iubire? Ce prajitură ați mâncat, ori ce vin ați băut?

 

3. Ce personaj dintr-un cuplu celebru de îndrăgostiți v-ar face plăcere să jucați?

 

4. Cum a fost să intrați în pielea acestor îndrăgostiți pe care îi aduceți acum în fața spectatorilor?

 


Petre Băcioiu

 

1. Așa cum povestesc în preambulul spectacolului nostru, eu am avut, la șaptesprezece ani, o iubire neîmplinită... Ea nu prea era „prinsă“ în jocul iubirii noastre, dar eu o iubeam necondiționat... După un an, ea s-a stins pe un pat de spital din București; avusese leucemie...

2. Neavând o „Senă“, la îndemână, ne-am plimbat pe maluri de Argeș (sunt din Pitești) și cred că am mâncat o savarină (?)...

3. La vârsta mea, mi s-ar potrivi, mai degrabă, un Polonis sau un Iago...

4. Chiar dacă sunt spirit cartezian, ludicul și sensibilitatea nu m-au părăsit niciodată. Textul e foarte frumos, poate un pic livresc, dar atinge coarda afectivității... La vârsta mea, pare că povestea e a unui bătrânel simpatic... Ceea ce și sunt. Mă simt foarte bine în „rol“.
 

 

Diana Buluga


1Cred că majoritatea poveștilor de dragoste, mai ales la începutul lor, au senzații, trăiri sau situații care ne trimit cu gândul la pasiunea sau nebunia unor cupluri de îndrăgostiți „din cărți“. Optez, însă, pentru originalitate în viața de zi cu zi - povestea ta de dragoste trebuie să fie unică, „scrisă“ doar de personajele principale implicate.  

2. Pe străzile aglomerate ale orașelor. Întotdeauna m-am simțit foarte plăcut fiind cu cineva de mână, într-o zonă aglomerată și agitată.  

3. Florence din Pe plaja Chesi de Ian McEwan, dacă ar fi să aleg contemporanii. Cleopatra din Antoniu și Cleopatra de W. Shakespeare, dacă aș opta pentru clasici.

4. Provocator. Poveștile de dragoste la prima vedere sunt foarte frumoase, pline de detalii care te ajută să te apropii și să-i cunoști pe acești îndrăgostiți. În același timp, modul în care transformi această poveste plină de detalii într-o poveste personală, poate fi o provocare actoricească.
 

           

Mihai-Florian Nițu

1. Toate relațiile pe care, mai mult sau mai puțin, de mai lungă sau mai scurtă durată, le-am avut au fost rezultatul unei îndrăgostiri prealabile, trăite din plin, cu toate elanurile necugetate, insomniile efervescente, alintările imponderabile, cu multitudinile de scenarii despre un viitor al împlinirii plenare a acestei iubiri, cu numeroase greșeli pe măsura intensității sentimentelor, cu eroisme si patetisme parțial asumate - cu tot cortegiul de nuanțe caleidoscopice specifice unui tânăr îndrăgostit, sangvinic și plin de patimă. Cred că cel mai important lucru care s-a acumulat în mine după toate iubirile „trecute“, este faptul că am început să înțeleg că o relație, pe lângă îndrăgostire, presupune construcție și răbdare; foarte greu de asumat de către un om-actor îndrăgostit de ideea de dragoste și de viul generat de acest sentiment.

 

2. Prima plimbare de care îmi amintesc, are loc undeva prin clasa a IX-a: Parcul Cișmigiu, din București, început de primăvară. În loc de desert și cu un efect amețitor asemănător celui bahic, seara se încheie cu vizionarea unuia din spectacolele Teatrului Bulandra, sala Izvor. 

 

3. Pentru că sunt fascinat de limitele umane și de înțelegerea caracterului omului nealterat de conveniențe, mi-ar plăcea să găsesc resorturile (ce depășesc cu mult granițele libertinajului și libertății) pasiunii Vicontelui de Valmont pentru Marchiza de Merteuil, protagoniști ai unei iubiri care devorează până la descompunere tot ceea ce poate însemna carnalitate și visceralitate între doi oameni. Piesa este scrisă de Christopher Hampton după romanul omonim al lui Choderlos de Laclos și se numește Legături primejdioase / există și o variantă mult mai abruptă și mai contemporană. Piesa Quartet  a lui Heiner Müller.

 

4. Una dintre cele mai frumoase metode de a ne comunica, cât mai nefiltrat, pe noi înșine este povestirea. Iar atunci când aceasta este dublată de bucuria împărtășirii unei experiențe inițiatice, mai mult sau mai puțin reușite, pe tărâmul iubirii, atunci lucrurile devin foarte sensibile, uneori comice, cu siguranță emoționante. Cred că publicul are din când în când nevoia să fie sensibilizat, deci umanizat, mai ales într-un moment istoric care nu pare să pună accentul pe Om. Sigur că pe cât de plăcut este acest demers artistic și uman, pe atât de dificil devine pentru actor, obișnuit să joace și să acționeze fizic, ori prin intermediul dialogului sau al monologului. E nevoie ca el, actorul, să fie atât de sincer și natural încât să poată sta pe un scaun și să relateze o poveste, convingându-i pe oameni că este o realitate trăită, din viața lui personală. 
 


Material realizat de Eugenia Sarvari