Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Postat pe 18.12.2017
Ada Milea și Švejk
 

Colaborarea muzicală a Adei Milea cu Teatrul Național din Cluj-Napoca a început în urmă cu șapte ani, când regizorul Alexandru Dabija venea să monteze Florența sunt eu de Gellu Naum. Au urmat, tot în regia lui Alexandru Dabija Sânziana și Pepelea de Vasile Alecsandri, Mein Kampf de George Tabori și Linoleum de Frații Presniakov. Apoi Apolodor după Gellu Naum și Ubuzdup! de Alfred Jarry, în regia lui Tompa Gábor. Insula după Gellu Naum s-a bucurat de un mare succes, câștigând mai multe premii și aprecieri la superlativ din partea publicului și a criticilor de specialitate. Despre acest spectacol, Marina Constantinescu își exprima admirația necondiționată: „Ada Milea are geniu. Pur şi simplu. Şi face cu minţile noastre ce vrea...  Am poposit (...) pe Insula ei şi a lui Gellu Naum (...) poemul melancolic despre libertatea fiinţei, despre Robinson-ul din noi, despre Sirena din noi şi despre Vineri şi Pirat şi Bunicile Selkirke este doar călătoria fiecăruia spre centrul pămîntului. O spumă de cuvinte, de sensuri şi revelaţii care ne poartă în valurile fanteziei fără de margini. Acolo există Ada Milea. De acolo se naşte spectacolul ei aiuritor de frumos (...) Un hohot de rîs pe cerul singurătăţilor. Rigoare şi bucurie".

 

Am profitat de prezența ei la realizarea spectacolului-concert Švejk în concert după Jaroslav Hašek pentru a-i pune câteva întrebări legate de viitoarea premieră.
 

Eugenia Sarvari: Ada Milea, vă aflați la o nouă colaborare cu Teatrul Național din Cluj. După ce ați trecut prin suprarealismul lui Gellu Naum, cum ați ajuns la realismul soldatului Švejk?

  

Ada Milea: Cu ajutorul domnului Alexandru Dabija. Dânsul a regizat la Teatrul Odeon prima parte a cărții, iar eu am făcut trei cântece pentru acel spectacol. 


E.S.: Ce v-a atras la capodopera neterminată a lui Jaroslav Hašek?

  

A.M.: Unele posibile asemănări cu posibile situații geopolitice actuale, războiul în care s-au trezit niște nenorociți și atitudinea lor față de patriotismul și eroismul obligatoriu, umorul din miezul situației tragice în care se găsesc personajele, dar mai ales posibilitatea de a lucra din nou cu actorii teatrului dumneavoastră. și potrivirea lor cu varianta din capul meu a acestei cărți.

 

E.S.: Cum ați gândit parcursul spectacolului prin acest noian de întâmplări?

 

A.M.: Am vrut să pară o călătorie cu trenul spre linia frontului, dar să existe posibilitatea de a „deraia" de la ceea ce pare a fi. Am ales câteva personaje și întâmplări pe care le-am pus în tren, chiar dacă, bietele de ele, nu aveau vreo legătură cu drumul din cartea lui Hašek. M-a interesat atitudinea diferită a fiecăruia în drumul spre prăpăd și moarte. Cartea (sper că și concertul) profită din plin de hazul situațiilor și demonstrează că războiul e o nebunie care nu are nici o legătură cu noi (chiar dacă, eventual, murim în el).

 

E.S.: Cum rezonează stilul dumneavoastră muzical cu umorul lui Švejk?

 

A.M.: Sper că bine. Vom vedea la premieră.

 

Material realizat de Eugenia Sarvari