Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Postat pe 18.02.2017
La Studioul Euphorion se redeschide cutia mitică a Pandorei
 

În programul de reluare a unor spectacole de mare succes, derulat lunile acestea la Teatrul Național, intră și Cutia Pandorei de Katalin Thuróczy, în regia lui Andrei Măjeri și scenografia lui Cristian Rusu, spectacol la care vă invităm duminică, 19 februarie, de la ora 19:00 în Studioul „Euphorion".
 

​I-am provocat pe actorii Miriam Cuibus și Cătălin Codreanu, protagoniștii acestui spectacol de un comic nebun, cu câteva întrebări:

 

Miriam, ai reușit să arzi în același creuzet fragilitatea tușii Hilda cu impetuozitatea și tumultul ei. Cum s-a putut întâmpla asta?

 

Contrastul amintit, fragilitate - tenacitate, face parte dintr-o serie de astfel de opoziţii pe care le regăsim contopite în caracterul Hildei, ceea ce face partitura valoroasă şi foarte atractivă pentru o actriţă. Această bătrână încăpăţânată, ascunde sub aspectul neputinţei şi slăbiciunii fireşti datorate vârstei, o surprinzătoare versatilitate. Hilda este teribil de histrionică în strategiile de suparvieţuire şi în tacticile de a obţine ceea ce doreşte. Joacă neputinţa, slăbiciunea, boala pentru a obţine o poziţie mai bună în relaţia cu nepotul ei sau pentru a răsturna situaţia în favoarea ei. În mod paradoxal şi în ciuda vârstei este foarte vitală. Vitalitatea ei este susţinută de un amestec de vise şi proiecţii pentru viitor, de călătorii luxoase, departe de tocăniţa de cartofi şi de precaritatea vieţii oferite de o biată pensie. Pare adormită, dar e foarte atentă, în alertă, ca o felină în arrêt, asemănătoare pisicii sălbatice împăiate care îi ţine companie. Hilda e mereu în starea de vânător vânat. Pe de altă parte, e nostalgică şi de o senzualitate ridicolă în momentele când trecutul irumpe în prezent. Nedesminţindu-şi originea de fiică de măcelar, Hilda devoră şi savurează cu voluptate propriile evocări ale episoadelor amoroase ale tinereţii ei. Hilda e imprevizibilă, fragilă, tenace, nostalgică, teribilă, ridicolă, senzuală, histrionică, smiorcăită, cinică, afabilă, maliţioasă, bovarică... Iar finalul nu îl ştim... 

Când ai în faţă o asemenea partitură, i te dăruieşti cu totul.  


Și-apoi, tu și Cătălin, cum ați reușit să vă înfruntați, completându-vă, să vă devorați sistematic pentru ca râsul nebun să izbucnească nestăvilit?

 

Miriam: Cutia Pandorei este o farsă comică, iar regizorul Andrei Măjeri a conceput spectacolul în cheia unei comedii negre. Vorbind despre pasiune, ură, frustrări, dragoste, vise, trădări, răzbunări, delaţiuni, crime, spectacolul este impregnat de suspans, umor, nostalgie şi de excelente răsturnări de situaţie. 

Înfruntarea între Hilda şi nepotul ei Bandiko urmează o traiectorie complexă, bogată, niciodată sigură, în care se etalează tactici, iar printre dispute şi lupte fizice au loc vremelnice armistiţii. Dacă am reuşit să facem vie şi expresivă această relaţie, se datorează lecturii regizorale corecte şi inspirate a lui Andrei, precum şi scenografiei excelente a lui Cristian Rusu. În opinia mea, este una dintre cele mai bune scenografii pentru spaţiul oferit de Studioul „Euphorion". Este metaforică şi funcţională, este sugestivă şi expresivă, ne ajută enorm în toate acţiunile.

 

Cătălin: Înfruntarea dintre mătuşa Hilda şi nepotul ei Bandi are la bază una dintre dorinţele fundamentale sădite în om: aceea de a trăi în bunăstare. În cazul celor doi, această bunăstare este condiţionată de averea ascunsă a familiei care a devenit aproape un mit. Aflarea acestei comori se face după regula clasică a descoperirii comorilor, o hartă sau, în aceste caz, o şaradă ruptă-n două, aflată în posesia celor două părţi. Relaţia dintre personajele noastre devine savuroasă şi provoacă râsul tocmai din pricina ferocităţii cu care cei doi se aruncă în lupta descoperirii averii. Mitica avere este văzută ca soluţie izbăvitoare pentru toate problemele vieţii lor. Cred că stratul profund al relaţiei celor doi ne arată o nevoie de comunicare şi depăşire a singurătăţii. Comoara familiei este totodată motiv de rivalitate, dar şi prilej de întâlnire şi de comuniune. 

 

Tușă Hilda, chiar nu te bântuie fantoma lui Aurel când bei copios din palinca de pere?

 

La ultima întrebare, Hilda are răspunsul corect: „Măcar după moarte să facă şi el ceva util"!

 

 

Eugenia Sarvari