Noutăţi

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

Postat pe 18.11.2016
MOARTE ȘI REÎNCARNARE ÎNTR-UN COWBOY – multiplu premiat la Festivalul de Teatru Piatra Neamț PLEDEZ PENTRU TINE(RI)

 

Spectacolul MOARTE ȘI REÎNCARNARE ÎNTR-UN COWBOY de Rodrigo Garcia, traducere de Luminița Voina-Răuț, scenariu și regia Andrei Măjeri, a primit două premii și o nominalizare la cea de-a XXVIII-a ediție a Festivalului de Teatru Piatra Neamț PLEDEZ PENTRU TINE(RI). Regizorul Andrei Măjeri a obținut Premiul pentru regie, iar actrița Sânziana Tarța, Premiul pentru cea mai bună actriță, ex aequo cu Alina Petrică pentru rolul din spectacolul AGLAJA, concept și coregrafie Ștefan Lupu, de la Centrul European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu", București. De asemenea, spectacolul a fost nominalizat la categoria Cel mai bun spectacol. 


Festivalul de Teatru Piatra Neamț PLEDEZ PENTRU TINE(RI) s-a desfășurat în acest an în perioada 4-17 noiembrie, iar juriul a fost format din din Oltița Cîntec (critic de teatru) - Președinte, Doru Mareș (critic de teatru), Ioan Onisei (Director General Adjunct TNB). Spectacolul MOARTE ȘI REÎNCARNARE ÎNTR-UN COWBOY s-a jucat în cadrul acestui festival pe data de 10 noiembrie.

 

„Montat într-o cheie de thriller country, spectacolul Moarte și reîncarnare într-un cowboy, poate cel mai puternic și controversat text al lui Rodrigo García, ne dezvăluie infernurile cotidiene, exploatând la maximum grimasele râsului. Unica voce sugerată de dramaturg a fost fragmentată regizoral și adaptată unor femei contemporane, exemple vii ale sindromului wonder woman. Cele patru actrițe ne aruncă în față furios, dar lucid, degradarea umană, râsul visceral și dragostea imposibil de recuperat, polifonia lor devenind o destăinuire delirantă, un puzzle post-absurd. Această insulă plutitoare, realitatea pâlpâitoare în care am tradus scenic textul extrem-contemporan al lui Rodrigo García, este acompaniată de hituri ale muzicii country, rămășițele unei epoci aflate la apus. Jocul este unul voit teatral, prin mecanicizarea gesturilor, grimase tributare grotescului sau obsesivele sunete de tocuri, glisând în permanență între diverse ritmuri, rămânând o pledoarie pentru salvarea universurilor feminine în coliziune. Acest tip de dramaturgie te invită, mai degrabă la descifrare, decât la vizionarism, imersiunea în lumea haotică a lui García propunând o cultură a comentariului, un joc secund aflat în complicitate cu textul. „Atunci când vine dezastrul, dezastrul vine și dezastrul vine pentru noi toți!" (Andrei Măjeri)