stage manager: Doru Bodrea
lights technician: Andrei Mitran
sound technician: Vasile Crăciun
Il Nullafacente: a paradox about the search for happiness
The desire to be "present", letting go of all flattery and the false temptations of the world, leads the protagonist and his wife to experiment with the possibility of simply existing, freed of any constraints. The main theme of this work is not the protagonist's paradoxical choice to do nothing economically, but the individual need to give an authentic meaning to one's life, beyond any social, economic or psychological laws that confine us.
There is a part of us, the audience, that refuses to watch this story unfold, perceiving it as absurd, dangerous, dark. But the hero's extreme choices and his wife's terminal illness are a call to the essence of being, that part of us that gets stifled daily by the "role" we are required to fill, like a garment too tight to walk out of. However, if we, as viewers, resist the shadows that might engulf us, we can, at the end, catch glimpses of that light which, at least for some of us, is essential in order to feel we really exist.
Roberto Bacci
Ticket prices:
50 lei, 40 lei, 30 lei (depending on the seat location); 10 lei (discounts for pupils and students); 20 lei, 15 lei (discounts for pensioners).
Simbolistica discursului scenic din Il Nullafacente se revendică de la intima relaţie a protagonistului cu un bonsai, adus în prim plan ca efigie a vieţii în constrângere cu timpul, cu creşterea, cu devenirea.
Il Nullafacente. Aleg să nu fac nimic de Michele Santeramo (...) propune o temă tulburătoare, incitând la meditaṭie. Ce ar trebui să faci dacă ai o boală incurabilă? Să trăieṣti la maxim fiecare secundă, să te bucuri de timpul rămas, sau să îl risipeṣti căutând fără succes vindecarea? Regizorul italian Roberto Bacci, aflat la cea de-a patra colaborare cu teatrul clujean, împreună cu actorii Ramona Dumitrean, Cătălin Herlo, Ovidiu Criṣan, Radu Lărgeanu, Cristian Grosu, reuṣesc un spectacol în care nota principală este măsura.
„Aleg să nu fac nimic“ e o piesă de atmosferă, în care de multe ori te poți auzi respirând, tensiunea dramatică și liniștea fiind uneori absolute. Personajele „muncesc“ teribil încercând să nu facă nimic, ele luptă, de fapt, anevoios, pentru o stare de zen și de autoconservare dificil de atins într-o lume în care singura constantă e schimbarea și permanenta acțiune. Spectacolul lui Roberto Bacci este un prilej adânc de meditație, în ultimă instanță, asupra propriei ființe, e un mijloc de detașare față de cotidian, de ieșire din fluxul acțiunilor și „reacțiunilor" noastre, de cunoaștere de sine.
