director: Leta Popescu
text: Alexa Băcanu
set and costume design: Cristian Rusu
stage movement: Sinkó Ferenc
video: Lucia Mărneanu, Alexandru Lupea
lighting designer: Jenel Moldovan
music: Dan Aga
Cast:
The collector who is always late, Artist, Detective, TV Assistant, Parishioner: Miriam Cuibus
Artist, Woman Artist, TV Assistant, Parishioner: Ramona Dumitrean / Patricia Brad
The lady who is always on time, Artist, Detective, TV Anchor, Border officer, Parishoner: Elena Ivanca
Professor, Priest, Assistant, Border officer: Miron Maxim
Critic, Bidder, Liviu Soci, Mr. Arică, Duchamp, Parishoner: Bogdan Rădulescu
stage manager: Constantin Pojonie
lighting technician: Alexandru Corpodean
sound technician: Vasile Crăciun
proiecţie video: Vlad Negrea
Call it art!discusses in a theatrical manner one of the greatest contemporary questions: what is art today? or better yet, when is what we are told is art actually Art? The production is based on interactions with the audience who are invited to express their view on one of the six contemporary art pieces exposed above some tanks containing yellow, purple, blue, orange, green and red liquids. Although the order they appear on stage may be random, the lectures on contemporary art (where Marcel Duchamp or Damien Hirst have honorary positions), the performance moments, the TV shows against "art", the interviews with artists, all contribute in a funny and intelligent manner to seeking an answer beyond the fanaticism of the for or against extremes. And the spectator...must choose a side. Leta Popescu (born 1989) is at her sixth collaboration with the Cluj-Napoca National Theater. She was an assistant director for the performances The Star without a Name (director Alexa Visarion), Sânziana and Pepelea (director Alexandru Dabija), Mein Kampf (director Alexandru Dabija)and The Extraterrestrial Clowns (director Eli Simon). She graduated from the Faculty of Theater and Television, BBU Cluj, in 2013, majoring in Directing, and she is currently a MA student at the same faculty. For co-directing the production Parallel, at the Cluj Paintbrush Factory, Leta Popescu shared the 2014 UNITER Award for DEBUT with Lucia Mărneanu, performer in the production and with Ferenc Sinkó, co-director and choreographer of the production. As of 2013 she collaborates with both independent and state theatre companies.
Alexandra Băcanu is also a graduate of the Faculty of Theatre and Television, BBU Cluj, Theatre Studies. She is a playwright and a PR manger of the independent theatre REACTOR of Creation and Experiment from Cluj. She published, at Limes Publishing House from Cluj, plays in the volumes Studii de teatru şi film: Piese şi scenarii 2008-2009[Studies on Theatre and Film: Plays and Scripts 2009-2010] and Studii de teatru şi film: Piese de teatru 2009-2010 [Studies on Theatre and Film: Plays 2009-2010]. Numerous plays written by her have been staged at REACTOR, Theatre 2.0, Enigma Cafe in Cluj Napoca, UAD Tîrgu Mureş, Noah's Ark in Bucharest, Theatre '74 in Tîrgu Mureş, 2009. Various Romanian theatres also staged some of the children's plays.
Ticket prices:
25 lei, 20 lei;
10 lei - discounts for pupils, students and pensioners.
- “Mona Marian” Award for young creators:Leta Popescu for directing the production Call It Art!ex aequowith Andrei Măjeri for directingAgamemnon by Rodrigo García andDeath and reincarnation as a cowboyby Rodrigo García, at the Cluj-Napoca National Theatre Awards Gala, 2016. - Award for Best Actor in a Supporting Role:Bogdan Rădulescu for the roles of The critic, The Bidder, Liviu Soci, Mr. Arică, Duchamp, Parishioner in Call It Art!concept by Alexa Băcanu and Leta Popescu, director: Leta Popescu, at the Cluj-Napoca National Theatre Awards Gala, 2016.
Teatrul intră în contemporaneitate la Naționalul clujean prin "Call it art!", piesa tinerelor Leta Popescu și Alexa Băcanu care supun, în fața publicului, arta contemporană unor tirade parodice deosebit de reușite, care demolează snobismul manifestărilor artistice actuale - a celor conceptuale și nu numai.În "Call it art!" totul este râs și parodie, voie bună și comedie! Chiar și actorii își parodiază rolurile de actori, se dezic de personajele lor și de ceea ce enunță ele, vor să se joace pe sine și în același timp intră fiecare în diverse măști scenice: colecționara care întârzie întotdeauna interpretează și artistul și detectiva și asistenta TV și enoriașul și fiecare actor intră pe rând în pielea mai multor personaje de care în același timp se distanțează declarativ. Piesa e un haos foarte coerent și bine orchestrat, format din mai multe secvențe scenice aparent rupte, dar în esență legate între ele, care discută arta sincronic și diacronic, din perspective diferite, care nu pun publicul pe gânduri, ci pe râs, pentru că ideile nu sunt sugerate, ci spuse direct, pe bune, cu exemple practice menite a amuza spectatorii. (...) Istorie ludică a artei contemporane, punere în discuție a statutului acesteia, parodie, satiră, comedie, teatru, teatru performativ, indiferent cum i-ai spune sau cum ai considera această reprezentație, ea e o reușită și un altceva teatral, e o delectare aparte pe care o recomand oricui vrea să râdă, timp de o oră și jumătate, sincer și frust, de artă, și, culmea, să mai și plece apoi de la teatru mai cultivat!
În final, suntem anunțați solemn: „Acesta nu a fost un performance, a fost teatru. Decizia este a dumneavoastră!" Sala plina izbucnește spontan în aplauze, actorii sunt chemați de mai multe ori „la rampă" și, parcă, nici lor nu le vine să creadă că le-a reușit tuturor o pertinentă și frumoasă reprezentație... cu „discuții despre arta contemporană". Binemeritat, pentru că au dovedit inventivitate artistică, o plăcere deosebită de a-și juca rolurile și ale schimba, ceea ce demostrează că textul i-a „implicat" sufletește și pe ei. Da, acesta e, cu adevărat, teatru!
Ca „pete de culoare" binevenite în această ediţie de festival, aș menţiona savurosul demers umoristic la adresa modului cum este percepută arta modernă, cu titlul Call it art!, semnat de regizoarea și scenarista Leta Popescu, și spectacolul „de stradă" intitulat d'ECOurage , conceput și el de Andreea Gavriliu ca un atașant omagiu la adresa ludicului.
Spectacolul este unul cu adevărat neconvențional (...): un fel de discuție pe alocuri „didactică și pedagogică", presărată cu mici scenete ahzlii, despre arta modernă și postmodernă. (...) Miriam Cuibus, Patricia Brad, Elena Ivanca, Miron Maxim și Bogdan Rădulescu fac minuni de comedie în scenete.
Call it art! este un spectacol cu secvențe de teatru viu și atașant, bazat pe scenariul foarte documentat al Alexei Băcanu despre arta modernă, mâna regizorală proaspătă și viguroasă a Letei Popescu și dăruirea interpretativă a actorilor Miriam Cuibus, Patricia Brad, Elena Ivanca, Miron Maxim, Bogdan Rădulescu.
Oricât regret eu că nu m-am născut în anii 30, mă simt teribil de norocoasă în același timp că pot vedea spectacole precum Call it art, făcute de tineri artiști pentru deschiderea ochilor spectatorilor asupra unei perioade de tranziție prin care trece arta. Cred că unul dintre rolurile teatrului este să zguduie un pic din temelii niște șabloane și să ne facă să ne dorim să explorăm dincolo de ceea ce ne este dat să explorăm.
Call It Art! nu este interactiv (deşi conţine un moment savuros de joc cu publicul, pus să ghicească între picturile unor copii şi cele aparţinând unor artişti contemporani), ironizând alegerea scenariului simulată în alte spectacole (...). E artă teatrală activă, deoarece spectacolul intenţionează să schimbe perspectiva publicului, să deplaseze preconcepţii, să zdruncine viziuni. Nu s-a luat în calcul, strict în formularea conceptului, diversitatea posibilă a publicului, spectacolul nu e pregătit pentru publicuri diferite de publicul-ţintă (ce nu agreează şi respinge arta contemporană pentru că nu o înţelege). În acelaşi timp, performance-ul e o mostră de devised theatre, în sensul că actorii contribuie la replicile de scenă.
Dana Țabrea, Call It Art!, în Ziarul de Iași, 22 oct. 2016
„Call it art" („Numește-o artă" - trad. din engleză) problematizează într-o manieră comică și dezinvoltă arta conceptuală care apare la mijlocul anilor '60 ai secolului XX ca o revoltă împotriva formalismului și care pretinde că ideea sau concepția unei opere valorează mai mult decât forma sa finală. Spectacolul este construit în jurul unor scene independente una de alta care se învârt însă în jurul aceluiași subiect: arta contemporană.
