stage manager: Constantin Pojonie
lighting technician: Alexandru Corpodean
sound technician: Vlad Negrea
sufleur: Ana Maria Moldovan
Staged as a country thriller, the production Death and Reincarnation as a Cowboy, perhaps Rodrigo García's most powerful and controversial text, sheds light on our daily infernos, fully exploiting the contortions of laughter. The one voice implied by the playwright has been fragmented by the director and adapted to contain a group of contemporary women, living examples of the Wonder Woman syndrome. The four actresses fiercely, but lucidly throw at us human degradation, visceral laughter and irretrievable love, their polyphony growing into a delirious confession, a post-absurdist puzzle. This floating island, the flickering reality into which Rodrigo García's extremely-contemporary text has been transposed on stage, is accompanied by popular country songs, remnants of a fading era.
The acting is deliberately theatrical: notice mechanized gestures, grotesque grimaces, or the obsessive "click clacking" of heels, this constant switch between rhythms; it is forever a plea for saving the colliding female universes. This type of playwriting invites analysis rather than flights of fancy. The immersion in García's chaotic world encourages critical engagement, a meta-play in cahoots with the text. "When disaster strikes, it strikes, and it strikes for all of us!"
Andrei Măjeri
Rodrigo García is a writer, set designer, visual artist and theatre director. Born in Buenos Aires and living in Madrid, he created his own theatre company, "La Carniceria Teatro" (Butcher Theatre), in 1989. Considered one of the most controversial contemporary Spanish creators, García writes explosive texts, rejecting old theatre models, and finding inspiration in Beckett, Pinter, Kantor. Rodrigo García brought together elements from the past and from modern culture, creating a new theatrical language. His plays - such as Prométhé, After Sun, L'Histoire de Roland le clown de chez McDonald's, J'ai acheté une pelle chez Ikea pour creuser ma tombe, Jardinaje humaine, Goya, Et balancez mes cendres sur Mickey, Agamemnon - are presented on the most important European stages, often under the directorship of the playwright himself. His stagings are experimental, in search of a personal language, trying to move as far away as possible from traditional theatre. For this reason, Rodrigo García's theatre is an uncomfortable one, exposing the dehumanization, depersonalization, the man transformed in a waste bin-carriage. The play Death and reincarnation as a cowboy is one of the emblematic texts of the Spanish author and director Rodrigo Garcia.
This is the second time the director Andrei Măjeri stages one of the Spanish playwright's texts, after Agamemnon, which opened in September 2015. Death and reincarnation as a cowboy is a confession-text, constructed from a succession of delirious monologues about human degradation and non-communication. The set represents an American bar with high chairs - which will later become hammock chairs -, with beer bottles and country music in the background. It's a production about transvestite women which, after a long day's work, drown their sorrows in a place like a floating island in the middle of a tumultuous life, where life stories are gathered as if in a chaotic puzzle, accompanied by the music of Dolly Parton, Lynn Anderson, Loretta Lynn, Tammy Wynette, interpreted live by the four actresses.
Ticket prices:
25 lei;
10 lei - discounts for pupils, students and pensioners.
Andrei Măjeri, Award for Best Director at I PLEA FOR YOU(NG) Theatre Festival Piatra Neamț, 4-17 November 2016. Sânziana Tarța, Award for Best Actress at I PLEA FOR YOU(NG) Theatre Festival Piatra Neamț, 4-17 November 2016.
“Mona Marian” Award for young creators: Andrei Măjeri for the productions Agamemnon by Rodrigo García and Death and reincarnation as a cowboy by Rodrigo García, ex aequo with Leta Popescu for directing the production Call It Art!, at the Cluj-Napoca National Theatre Awards Gala, 2016.
Pentru autor, textul funcţionează ca defulare, finalul fiind o eliberare, exprimată printr-un sentiment de iertare a tuturor oamenilor. Spectacolul însă e ca o încărcare la foc continuu ce nu explodează. Andrei Măjeri preia prin scenariu, regizoral şi scenografic subiectele şi obsesiile dramaturgului, dar la un nivel de suprafaţă, parodic, evitând registrul grav din subsidiar: joc actoricesc voit îngroşat, poezia transformată în replică, concretizarea ideilor şi a mesajului. Inserţiile de song duc montarea în sfera musicalului country hiperrealist, şi aici intervenind parodia, categoria estetică ce-l reprezintă cel mai pregnant pe regizor. Numai că, de această dată, se simte sarcasmul faţă de modurile de viaţă ilustrate de scenele care curg exemplar.
(...)Soluţiile regizorale dau în vileag multe dintre mijloacele teatrului postmodern, în legătură cu problematica care-l preocupă pe dramaturgul-regizor argentinian: jocul voit şarjat ("participă doar de dragul participării, fără să savurezi"), râsul forţat ("râdem în halul în care râdem, fiindcă nu suntem fericiţi"), suprapunerea replicilor într-un haos verbalizat ("cine zice că viaţa lui nu-i un adevărat dezastru, minte"), babilonia lingvistică ("condiţia umană", sintagmă rostită în diferite limbi ale mapamondului), devoalarea convenţiei teatrale (cele patru se demachiază cu şerveţele umede în final, după care intonează împreună ultimul song country, Stand by your Mand, Tammy Wynette, din care trebuie reţinut: "Sometimes it's hard to be a woman", mesajul regizorului suprapunându-se peste ideile dramaturgului).
Întregul spectacol seamănă cu o parodie, te poate induce în eroare că ar fi o parodie, pentru că cele patru actrițe joacă voit teatral, pentru că tușele sunt groase și nenaturale, dar el de fapt e o autentică punere în scenă a realităților acelora pe care cu toții le știm, toți le trăim și toți le mascăm în haine ipocrite țesute din iluzii și conveniențe sociale. (...)„Moarte și reîncarnare într-un cowboy” este o primăvară teatrală, e un semn că Teatrul Național Cluj își revine la viață și începe să trăiască în prezent, în 2016! (...) „Moarte și reîncarnare într-un cowboy” te mișcă frumos, chiar dacă scurt, dar, e genul de piesă la care îți dorești să te mai reîncarnezi de câteva ori în spectator, pentru ca să compensezi astfel moartea clipei teatrale.
În regia lui Andrei Măjeri, la Teatrul Național din Cluj, textul dens, inițial monologat, al dramaturgului spaniol - Moarte şi reîncarnare într-un cowboy - sereîncarnează în patru interprete ce şuetează dezinvolt pe orice temă, firește, într-un bar, jucând biliard, cu berea alături. (…) Reprezentația are un aer tineresc, degajă optimism în ansamblul ei, pare aproape un spectacol studențesc prin de nerv şi culoare grație minunatelor actrițe care nu obosesc să anime cu farmec personal mica scenăa Euphorionului. Ele nu individualizează caractere, nici nu s-a dorit așa ceva, fiind mai mult voci degajate, relaxate, uniforme, ale unui torent de flecăreli feminine (și feministe!) prinse în vârtejul mărturisirilor de tot felul. Să diferențiezi jocul lor,contribuția adusă la reuşita spectacolului, ar fi nedrept. Simpla enunțare a numelor lor e o garanție a succesului de public: Irina Wintze, Elena Ivanca, Adriana Băilescu, Sânziana Tarța. De fapt, cu numele lor ar fi trebuit să încep, căci ele sunt emblemaacestui spectacol.
O întâlnire așteptată cu legitimă nerăbdare a fost și aceea cu tânărul dramaturg spaniol Rodrigo Garcia, atât prin spectacolele cu Agamemnon, la doar câteva zile după ce el câștigase un Premiu special al juriului la Festivalul internaţional de teatru scurt de la Oradea, și cu Moarte şi reîncarnare într-un cowboy,amândouă textele fiind traduse de Luminiţa Voina Răuţ, prezentă și domnia sa la eveniment, împreună cu regizorul acestor producţii, tânărul și talentatul Andrei Măjeri, dar și prin dialogul invitaţilor cu autorul, moderat de regizorul Mihai Măniuţiu, anagerul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca. Spiritul vioi, provocator, nonconformist al dramaturgului, dezvăluit în mărturisirile sale și în cele două discursuri artistice primite favorabil de public, și-au aflat o „replică" plină de vervă în interpreţii Sorin Leoveanu,Miriam Cuibus și Sânziana Tarţa, la cel dintâi spectacol, sau în foarte energicul și energizantul „cowboy", unde regizorul a avut năstrușnicia și binevenita iniţiativă de a „descompune" și „reconstrui" monologul singurului personaj al piesei, întrupat acum de „patru fete cucuiete", în fapt minunatele actriţe Irina Wintze, Elena Ivanca, Sânziana Tarţa și Adriana Băilescu, ovaţionate în final de publicul de la „Euphorion".
Măjeri reușește să personalizeze conștiincios piesele [Moarte și reîncarnare într-un cowboy, Agamemnon], le decupează și le reasamblează după forma dorită, în spectacole care nu pun pe fugă spectatorii conservatori, dar nici nu îi lasă să stea confortabil în scaune și să viseze. (...) Absurdul, delirul, cinismul, stilul de joc lipsit de emoții și ceva din atmosfera creată de decor au migrat de la Agamemnon.
Dacă simți că ești iconoclast, novator și știi prețui deconstrucția, atunci te poți apropia de textele explozive ale lui Rodrigo Garcia. Regizorul-speranță Andrei Măjeri s-a încumetat cu succes. Structural, a simțit declicul estetic și - dornic să polemizeze artistic - a pus în scenă piesa Moarte și reîcarnare într-un cowboy la Teatrul Național din Cluj. (...)Andrei Măjeri și-a asumat proiectul până la multiplicarea monologului interior, metamorfozându-l în cvartet feminist al dezumanizării. (...)Destăinuiri și supraviețuire în râs degradant. Un univers al răului cotidian, spre o descifrare absolută, mai ales necesară. Ce vom face în fața dezastrului general? Histrionismul ne mai poate apăra? Andrei Măjeri nu lasă nuanțele la întâmplare.
În repertoriul Naționalului există două spectacole pe textele sale, realizate, cum spuneam, în regia lui Andrei Măjeri, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy. Incluse acum în festival, recomandate de un aer de prospețime cuceritoare, ambele s-au bucurat de un indubitabil succes de public și de aprecierea criticilor ca veritabile reușite, iar în fața oamenilor de teatru prezenți la întâlnirea cu domnia sa, Rodrigo García nu ezita să afirme că maniera de montare a acestor spectacole îl face să se revadă pe sine „cu clocotul tinereții".
Montarea lui Andrei Măjeri - sunt sigur, una deloc generatoare de unanimităţi- are meritul de a nu păcătui prin cantonarea în vorbărie. Este vie. Regizorul este extrem de minuţios când vine vorba despre capitolele timp şi spaţiu. Ambele fiind bine gestionate. După o anume tranşă de text intervine câte o melodie country cântată live, solo sau în duet, de interpretele celor patru personaje- Irina Wintze (Kenny), Elena Ivanca (Willie), Sânziana Tarţa (Loretta), Adriana Băilescu (Dolly)- regizorul operând el însuşi o adecvată selecţie muzicală. Imaginea scenică are plasticitate, beneficiază de o teatralitate accentuată, însă nicidecum forţată. Pe alocuri, limbajul folosit nu este chiar foarte ortodox, însă şi aici Andrei Măjeri face dovada unui remarcabil simţ al măsurii. Care se vede şi în lucrul cu cele patru actriţe. Un fapt deloc de nebăgat în seamă.
și în Teatrul azi, nr.12/2016, sub titlul Consecvență
Cu așteptările sfâșiate (...) încerc totuși să livrez spectatorului o idee de ansamblu asupra spectacolului, o etichetă care sper să nu minimalizeze ce-am văzut în sală: o mostră a talentului regizoral (în ascensiune) al lui Andrei Măjeri, un musical jucat și cântat de patru actrițe, una mai bună decât cealaltă - chit că n-au încercat deloc să se concureze. (...) Moarte și reîncarnare...chiar e un spectacol lejer, pe care cele patru actrițe l-au pus la punct într-un timp destul de scurt.
