stage manager: Doru Bodrea
lights technician: Alexandru Corpodean
sound technician: Vasile Crăciun
Rodrigo García, born in 1964 in a slum of Buenos Aires, seemed destined to take over his father's butchery. As he himself states, he "grew up on the streets learning what humiliation is", but he has the fortune to get an education, going to college and "reading enormously". He moves to Spain, where, in 1989, at 25 years old, he establishes the troupe La Carnicería in Madrid, a name that clearly hints at his father's job. Director, video artist, set designer and author of several subversive and explosive plays, Rodrigo García presents in 2004, within the 36th International Theatre Festival of the Venice Biennale, the production Agamemnon with the subtitle On my return from the supermarket, I beat my son violently. He is one of the most radical playwrights of the 21st century, denouncing the contemporary dehumanization and consumerism.
Author's foreword...
"When I affirm that, as an artist, I am aware of tthis disappointing reality, I don't claim that I am more sensitive and clairvoyant than others. I perceive myself more like a Candide that has to learn how to bear this burden, the very nucleus of his handcrafted passion: I am a craftsman of contestation, I do everything in my power to generate annoyance, but also sparks of beauty. I feel obliged to create confusion."
"I did not invent anything.
We act like simple animals:
we raise children and teach them to handle
objects invented by strangers.
Then we complain that those objects
do not improve their lives
and do not improve our lives.
That some of them are useless, even dangerous,
Instead of shutting our damn mouths and actually do something about it"
Rodrigo García
The director's foreword...
Agamemnon is a critical x-ray of the contemporary individual and has the intensity of a Formula 1 race: the three characters run chaotically through the supermarket, a place where they fight to stay in control of their lives. The homo consumens-type characters( psychoanalytically anchored in the oral stage) forget to be and focus on to have. They defy nature, by mocking it, ritualize household objects and dump in front of us the horrible ballast that buries us on a daily basis. Obsessed to tell their stories, these washed brains, these robotized individuals, manage however, in their automatisms, to touch on numerous human truths and denounce the horrors of our world. Their desire to buy things is equal to the desire to attain immortality. The beautifully wrapped clichés are debunked through the bringing to stage of this plastic-like family, perfect for a window shop, from where a pantagruelian hunger screams continuously.
Rodrigo Garcia's text has the feel of an ancient tragedy in which, to some extent, there still is hope. We are like fish in an overcrowded fish tank, fighting for a last breath of air. Agamemnon is like a punch to the solar plexus, in which comedy crosses its borders into ridiculousness. A ridiculousness in which we can find the tragic dimension of contemporary superheroes, puppet-like heroes, frightened, degraded, fragmentary, alienated, restless, succumbing under piles of purchased items.
Andrei Măjeri
Ticket prices:
25 lei, 20 lei;
10 lei - discounts for pupils, students, pensioners.
Special Prize of the Jury for Creativity at the Short Theatre Festival Oradea, 25 September - 1 October 2016.
“Mona Marian” Award for young creators: Andrei Măjeri for the productionsAgamemnon by Rodrigo García andDeath and reincarnation as a cowboy by Rodrigo García,ex aequo with Leta Popescu for directing the production Call It Art!, at the Cluj-Napoca National Theatre Awards Gala, 2016.
Poemul subversiv al lui Rodrigo García este transpus scenic de Andrei Măjeri cu mijloacele teatrului absurd, fără a exclude teatralitatea, explorând dramaticul şi dramatismul la nivel de convenţie (nu întâmplător, la începutul şi finalul montării se reia melodia Puro teatro), chiar expunând teatralul la vedere (improvizaţia coregrafică dirijată de la început introduce conceptul de teatru ca iluzie în permanenţă demascată). În acelaşi timp, efervescenţa transpunerii scenice duce esteticul într-o zonă a teatrului militant. Anarhismul lui García se regăseşte, însă poeticul se dizolvă în burlesc sau în tăceri semnificative. Fără a fi un poem anarhist, spectacolul reuşeşte să surprindă naşterea tragediei domestice, printr-o dublă ridiculizare a apolinicului (WC-ul aurit) şi a dionisiacului (voluptatea trucată), şi moartea speranţei (sunetul de raid aerian din main track) (...)Scenariul, revăzut de Măjeri, aspiră la o cursivitate care la García rămânea în stadiul de fragmentaritate suspendată postmodern.
Rodrigo Garcia îşi montează spectacolele şi îşi scrie textele pe măsura lucrului la scenă, ceea ce face dificilă apropierea altui regizor de aceste piese. Andrei Măjeri glisează dinspre grotesc spre poezia tragică a personajelor aflate într-o situaţie fără ieşire. Violenţa domestică compensată de inutile recompense materiale, lipsa sentimentelor autentice mascată de mimarea fericirii se năruie Undeva, între Tragedie şi Speranţă. Metaforic şi concret, copilul se umflă sub presiunea consumului bulimic, o boală de esenţă tragică a cărei vindecare o poate oferi doar speranţa. (...)
Sorin Leoveanu, Miriam Cuibus şi Sânziana Tarţa sunt cei trei versatili protagonişti ai acestui dificil spectacol, în care glisează de la mască grotescă la sinceritate maliţioasă. O distribuţie omogenă, credibilă, relaxată şi serioasă în acelaşi timp, pe măsura temei spectacolului.
Dacă tragedia se planifică în lumea industrializată, unde trebuie să mergem să căutăm speranţa? - e întrebarea deschisă a textului lui Garcia. În căutarea răspunsului familia trimite imaginare cărţi poştale politicienilor vremii, semnate cu numele eroilor greci Agamemnon, Ifigenia, Clitemnestra, ... Războiul troian continuă.
Meritul indiscutabil al regizorului Andrei Măjeri e de a fi mutat accentul de pe text - nu foarte pretențios - pe o elocventă gestualitate scenică. O gestualitate pe măsura noii noastre retorici corporale, rezultat al unui intens consum mediatic: hip-hop, dance-pop, arte marțiale, western, fitness, tango. Cu alte cuvinte, consumismul a invadat și registrul mișcărilor noastre.
Măjeri reușește să personalizeze conștiincios piesele [Moarte și reîncarnare într-un cowboy, Agamemnon], le decupează și le reasamblează după forma dorită, în spectacole care nu pun pe fugă spectatorii conservatori, dar nici nu îi lasă să stea confortabil în scaune și să viseze. [În Agamemnon] regizorul urmărește voluptatea și absurditatea societății de consum și propune un spectacol în care artificialul are un rol principal (de la spațiu și costume, la interpretare).
Autor de literatură dramatică, regizor de teatru şi film, argentinianul Rodrigo Garcia face parte din ceea ce se numeşte les écrivains de plateaux. Dramaturgi care lucrează în echipă cu ceilalţi participanţi la naşterea spectacolului, care scriu replicile în colaborare cu actorii, cu regizorul care a cam început el însuşi să dispară, funcţiile sale fiind preluate, democratizate, „colectivizate". Foarte adesea replicile ajung să fie jocuri, aglutinări de cuvinte în care nu instituirea sensului e prima preocupare. Tocmai fiindcă piesele astfel zămislite vorbesc despre pierderea sensului, a oricărui sens în lumea de azi. O lume ai cărei cetăţeni sunt mai degrabă clovni decât oameni. Sunt lucruri pe care le-a înţeles foarte bine şi le-a transpus la fel de bine tânărul regizor Andrei Măjeri în spectacolul său de la Teatrul Naţional din Cluj-Napoca. Un spectacol despre falşi oameni şi falşi trăitori într-o lume în care singurele certitudini sunt supermarketul şi hipermarketul, restaurantele KFC şi Mc' Donalds, cumpăratul în exces şi alergatul spre nicăieri la fel de excesiv.
Mircea Morariu, Dar Agamemnon?, pe adevărul.ro, 21 ian.2016
și Teatrul azi nr.3-4/2016
Viața familiei care merge la cumpărături e șablonizată în cele mai neînsemnate aspecte ale ei. Consumismul excesiv e înfierat fără milă. De cele mai multe ori cu dublu efect: comic și grav. Dovadă că termenul Tragedie înscris pe un stâlp nu e aruncat la întâmplare. „Tragedia apare acolo unde sunt banii", concluzionează amar, la un moment dat, Mama.
În repertoriul Naționalului există două spectacole pe textele sale, realizate, cum spuneam, în regia lui Andrei Măjeri, Agamemnon și Moarte și reîncarnare într-un cowboy. Incluse acum în festival, recomandate de un aer de prospețime cuceritoare, ambele s-au bucurat de un indubitabil succes de public și de aprecierea criticilor ca veritabile reușite, iar în fața oamenilor de teatru prezenți la întâlnirea cu domnia sa, Rodrigo García nu ezita să afirme că maniera de montare a acestor spectacole îl face să se revadă pe sine „cu clocotul tinereții".
