Like Gábor Tompa emphasizes "it is extremely difficult to reach the universe of these texts and to decipher them with the type of ratio we want to apply to them, when we try to understand them. I believe that Manea’s texts and, of course, his plays, must be red as the texts of a prophet. The prophets have not always been understood by their contemporaries. They have been sent by God and sometimes they have produced scandals. [...] Manea’s texts go beyond reason as these texts attempt to shake the mankind on a different level, an emotional one, and, maybe, a visceral one, because it is theatre. Figures resembling actors existed in this dramaturgy of the prophets. Maybe they were the ancestors of the actors, invested by God to do what they were doing. Deeds which may be seen as scandalous sometimes, but which also happen on stage. These scandals may happen. That is why there are no taboos on stage, so that they don’t occur in the daily life."
10 lei - discounts for pupils, students, pensioners.
„Colaborarea dintre Andras Visky (scenariu) şi Gábor Tompa (regie) a dus la închegarea scrierilor lui Manea într-un spectacol unitar, desfăşurat în etape construite pe nucleele celor trei texte iniţiale: Penelopa rămâne îngândurată, Repetiţia de teatru şi Zâna de la răsărit. Locul întâlnirii personajelor are aspect decrepit: un zid spart, în ruină, o uşă hodorogită, mai multe scaune în jurul unei mese de cantină.“
Adrian Ţion, Nuclee arhetipale în Trilogia Aureliu Manea,
în Agenda LiterNet.ro, 23 nov.2014
„Cel mai mult se livrează pe sine Manea în Repetiția de teatru, plasată de Tompa Gábor în centrul spectacolului, ca o ars poetica ce ține de balansul între polaritățile nebuniei, un soi de iluminare discretă ce îți permite să întrezărești marginile întunecoase ale drumului. (...) Sunt convins că de acum încolo, mi-l voi reprezenta pe Aureliu Manea ca pe unul dintre locatarii acestui apăsător spectacol al lui Tompa Gábor: un practician al suferinței, un Iov pe care Dumnezeu încă nu l-a auzit, un eseist al singurătății.“
Călin Ciobotari, Un spectacol necesar...,
în Teatrul azi nr. 1-2-3/2015, pp. 132-135
„Înscenată cu acurateţe, care e limpede un semn de omagiu al lui Gabor Tompa faţă de „regizorul-vizionar", interpretată dedicat, dar şi poznaş, cum cred că i-ar plăcea lui Manea, de nişte actori care, se vede, au aderat necondiţionat la „teza" sa dramatică, Trilogia... de la Naţional e mai mult decît un meritoriu gest de recuperare culturală şi reverenţă faţă de un teatrator de geniu. E şi descoperirea unui dramaturg care ar merita să figureze în bibliografia oricărui curs de scriere creativă. Un literat fin şi un scriitor cu simţ scenic, deopotrivă.“
Claudiu Groza, Rică ştie să le zică sau Descoperirea unui dramaturg,
în revista Tribuna, nr.265, anul XII, 16-30 sept.2013
„Superb moment, grav dar cu zîmbetul lipit de buze, ca și cum toată lumea ar știi că este doar o joacă, dar nu are curajul să o recunoască. (...) Aureliu Manea are un umor extrem de subtil dar și un absurd „la zi", iar Tompa i-a descifrat textele într-o cheie rafinat-ironică, știind să ocolească orice capcană care l-ar fi împins în melodramatic ori, mai rău, într-o caraghioasă ipostază de guru care dă lecții filozofico-meditative! Un teatru „mortal" construit pe un text impecabil.“
Radu Ţuculescu, Sfârşitul şi începutul stagiunii Teatrului Naţional clujean,
în ziarul Transilvania reporter, nr.411, marţi, 24 septembrie 2013
„Spectacolul lui [al lui Tompa Gábor] are acea simplitate... complicată, complexă, care nu dezvăluie totul dintr-o dată, lăsând loc unor mici ambiguităţi care lasă, la rândul lor, întrebări fără răspuns. A descoperit, cum singur mărturiseşte, logica lor specială, căreia i-a găsit apoi „traducerea" în limbajul scenei... Admirabil acest mod de a părea că laşi lucrurile la jumătate, dar o faci cu bună ştiinţă, întinzând o capcană cititorului şi spectatorului pe care, astfel, îl ridici cumva la rangul tău de gândire... şi laşi totuşi atît de necesarul loc misterului şi magiei...“
Elisabeta Pop, Trilogia Aureliu Manea sau Fanatismul vieţii necheltuite...,
în Teatrul azi, nr.11-12/2013
„Spectacolul lui Tompa Gábor [este] o operaţie de retraducere. Şi de repunere a pieselor lui Manea într-o nouă logică. Spre a face posibilă retraducerea, regizorul a făcut apel la constantul lui colaborator Visky András, semnatarul unei dramaturgii suple, esenţializate care a contribuit ca Trilogia Manea să fie un spectacol despre jocul de-a teatrul, dar şi o analiză serioasă a ideii de teatru. Un spectacol despre căutare şi descoperire, o descoperire parţială, poate chiar iluzorie, despre libertate şi claustrare, despre limitele neclare ale normalităţii, despre inefabil şi concret, despre realitate şi visare.“
Mircea Morariu, O operaţie de retraducere,
în adevărul.ro, 11 nov. 2013
„Un spectacol inedit, tulburător despre Aureliu Manea și universul lui, realizat de către Tompa Gábor (...) evocă lumea stranie de fantasme în care trăiește încarcerat artistul al cărui demon creator și devorator l-a răpit lumii reale. Spațiul Studioului Euphorion, cu pereții lui reci, de piatră s-a dovedit ideal pentru acest spectacol al răsucirilor lăuntrice...“
Doina Papp, Întâlnirile internaţionale de la Cluj,
în Revista 22, 5.11.2013
Impresia lăsată de adaptarea făcută de Gábor Tompa - după dramaturgia colaboratorului său András Visky - este că avem de-a face cu trei bijuterii dramatice, montate perfect într-o piesă unitară, sclipitoare chiar.
Trilogia Aureliu Manea,
în Teatrul românesc, 10 martie 2017
