˜Regizorul încearcă să demonstreze că Tartuffe sau Impostorul nu este o comedie nevinovată, potenţând fiorul dramatic al textului şi subliniind ideea actualităţii lumii lui Molière. Iată-l, de pildă, pe Monsieur Loyal, mâna dreaptă a lui Tartuffe. În viziunea lui Laurian Oniga, Loyal este un nemilos executor judecătoresc din zilele noastre. Cruzimea exercitată nu prin urlete, ci prin linişte ameninţătoare este mult mai terifiantă, mai înspăimântătoare. De altfel, pe această dimensiune, spectacolul este întru-totul contemporan, aşa cum mărturiseşte regizorul...“

Radu Constantinescu, Un Tartuffe minimalist,
în Ziarul de duminică, supliment al Ziarului Financiar, 7 februarie 2013

„Din peruci, batistuţe şi volănaşe, crinoline şi danteluţe, mătăsuri şi puţină pudră se întrupează partea vizibilă a spectacolului, privirea aţintită în oglinda adevărului spre modelul prefigurat de Molière. După 30 de ani (când a mai făcut un Tartuffe la Bucureşti ca student), Laurian Oniga reuşeşte să aprofundeze textul şi să degaje cu dezinvoltură esenţa piesei. Mesajul regizorului coborât din atemporalitatea prototipului e simplu, direct: Atenţie la tagma impostorilor! Cave canem! s-a transformat în Cave impostorem!“

Adrian Ţion, Tartuffe sau privirea în oglindă,
în LiterNet.ro, 14 febr. 2013

„Acţiunea a fost amorsată, permiţând actorilor să-şi potenţeze partiturile, în această grilă ostentativ-teatrală, jucând povestea imposturii lui Tartuffe, vicleanul „credincios" dispus să „calce strâmb" cu soţia protectorului său, pe care-l şi escrochează, lăsându-l, vorba ceea, calic. Oniga a renunţat la „pedepsirea" lui Tartuffe, acesta rămânând în cele din urmă victorios în matrapazlâcuri - se poate bănui aici şi o trimitere la actualitate, eroul molieresc fiind un soi de arhetip al afaceriştilor veroşi de astăzi.“

Claudiu Groza, Molière de studio,
în Tribuna, nr.251, 16-28 februarie 2013