Spectacolul [...] este unul care ar putea foarte bine sluji drept exemplu de empatie creatoare: un text logodit cînd trebuie şi cu cine trebuie. Patru actori de vîrste apropiate, unul mai bun decît celălalt, se lasă seduşi de sarabanda acestei cavalcade europene, spre binele lor şi al publicului, într-o întîlnire foarte personalizată.

m.chris.nedeea e, nu de azi de ieri, un hermeneut al noii dramaturgii şi un expert al teatralităţii care se revelează în simplitatea sa extremă, cu atît mai angajată emoţional şi intelectiv. Din patru valize, un suport de banner-e care declară cu aplomb spaţio-timpul situaţional, cîteva muniscule obiecte de recuzită şi o pastă sonoră care jonglează admirabil cu stereotipiile universului MTV, regizorul alcătuieşte un carusel nesfîrşit de stări şi imagini: performanţa actoricească, virtuţile satiric-revelatorii ale textului şi fierbinţeala activă a receptării se întîlnesc roditor, într-o producţie pe cît de nepretenţioasă, pe atît de bine articulată.

Miruna Runcan, Tot ce se dă, cui i se dă,

în Observator cultural, nr. 53 (310), 2-8 martie 2006 

***

     O comedie regizată ingenios şi bine jucată [...].

     Piesa are în centru trei personaje, trei români în căutarea bunăstării, care pornesc într-o călătorie "de afaceri" spre Anglia, "tărîmul făgăduinţei". Spre deosebire de clasicii "căpşunari", rolul lor va fi acela de a fura şi "livra" unui intermediar oasele lui Hamlet de la Elsinore, pe care colecţionarii sînt dispuşi să plătească o grămadă de bani. [...]

     Regizorul m.chris.nedeea a găsit o formulă inspirată de "încarnare" scenică a piesei. Fiecare personaj are particularitatea sa. Doi din cei trei "afacerişti", Cătălin Herlo şi Emanuel Petran, sînt mai maturi şi mai autoritari cu al treilea, Matei Rotaru, un ochelarist bleguţ. Totuşi, al treilea este cel care ia, curajos, oasele lui Hamlet, pe cînd ceilalţi doi se ceartă/negociază unul cu altul la poarta cimitirului.

Claudiu Groza, Ce se dă?,

în Tribuna nr. 80, 1-15 ianuarie 2006