stage manager: Arhidiade Mureşan
lights technician: Alexandru Corpodean
sound technician: Marius Rusu
Testamentary play, 4.48 Psychosis is an exciting, cruel, but filled with poetry play. A protean voice guides us through the labyrinth of depression, psychosis, death and love, pushing the boundaries of theatricality to new limits. Each scene, each line brings us closer to a world of mental and spiritual fragmentation, and this appears clearly in the non-linear structure of the play. Even though the subject is harsh, modern and urban, the language has a classical sensitivity that resembles the Greek Tragedies and Shakespeare.
4.48 Psychosis is a play about the fight against the inside demons that take hold of our mind and body and devour our soul.
Ticket Prices:
15 RON;
7,5 RON - discount for students and senior citizens.
Răzvan Mureşan a optat pentru formula monologului ce combină vocile discursului, spectacolul cîştigînd astfel în poeticitate, emoţie şi personalizare afectivă. Personajul piesei capătă aura unei fiinţe rănite afectiv, a unei femei căreia îi e refuzată dragostea, aşadar îi este refuzată viaţa - înţeleg aici termenul dragoste în sensul său generic, nu obligatoriu erotic. Aşadar, întregul solilocviu este de fapt o rememorare a traumei, o resemnare agonică în faţa vieţii, pregătirea pentru un refugiu în moarte. [...] Răzvan Mureşan a mizat excelent pe orizontul emoţional [...]. Un spectacol de o copleşitoare umanitate, despre copleşitoarea noastră dezumanizare.
Claudiu Groza, Solilocviu despre iubire şi moarte,
în Tribuna, nr. 151, 16-31 dec. 2008
***
În Studioul "Euphorion" al Teatrului, Răzvan Mureşan a reprodus spaţiul aseptic, claustrofob al unei rezerve de spital (uşi culisînd silenţios, pereţi de faianţă redaţi în proiecţie video), dar l-a îmbogăţit cu un ecleraj hipnotic şi animaţii onirice (gîndaci, seringi, valuri de sînge, ecrane electronice de ceas, clipind obsesiv în abisul depresiei). A creat astfel un univers credibil, tensionat, în care ai percepţia aproape fizică a unui necruţător mal de vivre.
Andreea Dumitru, Who's afraid of Sarah Kane?,
în Teatrul azi, nr. 1-2/2009
***
Interpretarea remarcabilă a Patriciei Boaru conturează un personaj ce porneşte de la clişeul tinerei asexuate, cotropite de conflictul dintre corp şi minte, pentru a recupera în final omenescul, feminitatea chiar, din restul uman devorat de boală. Atentă la descifrarea sensului cuvintelor, ocolind abil riscul excesului prin agresiune verbală sau lirism lacrimogen, Patricia Boaru găseşte tonul autentic al personajului, atît de uşor de scăpat în clişeu. O remarcabilă reuşită pentru tînăra actriţă, dar şi pentru tandemul scenic pe care-l face cu Ileana Negru, în relaţia pacientă-asistentă. Memorabilă scena cabaretului, cea a metamorfozării pacientei în femeia recuperată prin cîntec.
Oana Cristea Grigorescu, Condiţia umană: faţă şi revers,