Reviews archive

 Poster gallery

Photo gallery

Video gallery

BOEING-BOEING
by Marc Camoletti
director: Florin Piersic
Opening date: Sunday, December 2 2001

     Un spectacol antrenant, viu, plăcut şi lejer, care te face să uiţi, preţ de cîteva ore, necazuri şi probleme, tranziţii şi incertitudini. de aici şi apropierea de celebrul titlu cinematografic din 1963 al lui Stanley Kramer. În acelaşi ton al bunei dispoziţii, al rîsului natural, al destinderii depline.

 

Demostene Şofron, Pe scena Naţionalului clujean...

O lume nebună, nebună în Logodnicele aterizează la Paris,

în Adevărul de Cluj, 4 decembrie 2001

***

     Ca regizor, Florin Piersic a urmărit în primul rînd punerea în evidenţă a textului prin rostirea lui clară şi nuanţată, în acelaşi timp într-un mod care să-i personalizeze pe rostitorii / rostitoarele lui - în aşa fel încît înregistrat fiind în direct spectacolul să poată fi pe deplin perceput ca teatru la microfon. În continuare, ca orice actor cu personalitate trecut la regie, a recurs la construirea profilurilor personajelor pînă la amănunt, la mişcări, tonalităţi, atitudini, reacţii care să le definească profilul în absolut orice moment. Fără doar şi poate, chiar modalitatea aceasta nesofisticată de exprimare (dar care reclamă un înalt nivel profesional-actoricesc) este cheia succesului spectacolului. Adică una din chei, fiindcă nu putem, chiar dacă am vrea, să facem abstracţie de farmecul personal al actorului Florin Piersic, de marea-i popularitate, de imensa-i experienţă actoricească.

 

Radu Bădilă, Nevoia de comedie,

în Cronica Română, 23 ianuarie 2002


ONE FLEW OVER THE CUCKOO’S NEST
by Dale Wasserman, based on the novel of the same name by Ken Kesey
director: Marius Oltean
Opening date: Sunday, December 27 1998

     Regizorul Marius Oltean pariază şi riscă careul de aşi cu această opţiune repertorială. Meritul montării e că îşi propune şi reuşeşte să respecte scenariul, oferind actorilor îndelung aşteptatul moment al rolurilor de compoziţie. Marius Oltean se apropie fără inhibiţii de text, şi îndepărtează astfel umbra montărilor precedente. Dirijează cu mână sigură, polifonic, grupul personajelor, lăsând suficientă libertate de definire fiecăruia în parte. Scenele de delir colectiv dezvăluie o atentă dozare a energiilor. Momentul aproape insesizabil al declanşării crizei creşte polifonic, prin acumularea tensiunilor individuale, atingând finalul de frază fără artificiu căutat. [...] Prin scenografie, Horaţiu Mihaiu simte şi completează regia. Fereastra-hublou preia şi materializează relaţia cu exteriorul, cu libertatea de a fi tu însuţi. Transferă conflictul în transcendent. E locul magic care scapă regulamentelor, pe unde pătrund semnele lumii libere, locul pe unde de văd gâştele zburând. Pentru că, în plan simbolic, este expresia unei neputinţe. Aceea de a zbura.

                       

Oana Cristea Grigorescu, "Patru găşte într-un stol / Pe-nserate dau ocol / Spre Nord se duc /
Spre Sud se duc / Zboară peste-un cuib de cuc / Zboară, zboară, zboară..."

 în Teatrul azi, nr. 1-2 / 1999

 ***

     Universul spiritual al „anilor şaizeci", excelent perceput de regizorul Marius Oltean - în care sora Ratched, jandarmul spitalului şi geniul său rău atotputernic întruchipează tributul paranoid prin care dramaturgul răspunde pretenţiilor distructive ale normalităţii - se regăseşte şi în scenografia inspirată pe care o semnează arh. Horaţiu Mihaiu, care transformă scena într-un spaţiu al acţiunii şi al exprimării individuale. Maşinăria uriaşă care ucide e chiar mult trâmbiţatul sistem al democraţiei americane "perfecte", care nu e cu nimic mai prejos de ceea ce se petrecea şi se mai petrece în clinicile de psihiatrie de la răsărit de "cortina de fier". Cine încearcă să planeze deasupra "cuibului de cuci" este iremediabil bântuit de întrebarea dacă demnitatea şi bunătatea, simţămintele ce invocă umanul din fiecare mai pot supravieţui într-un secol căzut victimă violeţei şi alienării înregimentate, în care teama de responsabilitatea morală determină refugiul în evazionisme terapeutice. O piesă despre individualismul rebel, despre generaţia care a anticipat diferitele schimbări în atitudinea culturală şi politică a deceniului şapte, opunând imaginii aparent perfecte a epocii lui Eisenhower un primitivism frust, dar energizant. La fine de an, colectivul Teatrului Naţional din Cluj-Napoca a oferit publicului un spectacol ce prefigurează unul dintre marile succese ale stagiunii.

           

Michaela Bocu, Premieră la Naţionalul clujean - Zbor deasupra unui cuib de cuci

 de Dale Wasserman, în Adevărul de Cluj, 30 decembrie 1998


IIC 2015 - Our Europe

Avînd ca temă „Europa noastră“, cea de-a cincea ediţie a Întîlnirilor Internaţionale de la Cluj (6-11 octombrie) a inclus o serie de spectacole şi evenimente conexe grupate în jurul ideii de înţelegere a diferenţei, de acceptare și de reconfigurare a identităţii într-un context mai larg, al lumii contemporane, în care graniţele sînt adesea mai degrabă interioare decît fizice, concrete. Atît spectacolele (la care voi reveni mai pe larg în alte articole, pentru că trupa de la Cluj merită o atenţie specială, am descoperit o excelentă echipă tînără și inovatoare), cît și conferinţele (precum Teatrul Naţional Cluj- Napoca 2016-2021, moderată de Mihai Măniuţiu și Ștefania Pop-Curșeu, sau Gînduri despre Europa, susţinută de Lucian Boia și moderată de Marina Constantinescu) au venit cu o viziune complexă în ceea ce priveşte adresarea unor probleme dintre cele mai actuale și mai delicate din Europa anului 2015. Din spectacolele vizionate la acest festival, voi încerca să dau o formă întrebării „Ce presupune Europa noastră?“. 
    Europa noastră este o Europă a contrastelor, a visurilor spulberate și a posibilităţilor nelimitate, a inocenţei și a dezamăgirii, a libertăţii și a limitărilor. Pentru că, oricît de mult ne-am dori, „visul european“ nu poate să fie noul vis american.
 
Silvia Dumitrache, Europa noastră teatrală și umană, Observator cultural Nr. 536 (794), 15-21 octombrie 2015

 


Întâlnirile Internaționale de la Cluj reprezintă un festival singular în peisajul manifestărilor de gen de la noi. Prin partea cea mai cuprinzătoare, o selecție de spectacole, el se adresează în mod firesc urbei, dar în egală măsură întoarce o privire complexă către însuși teatrul care l-a inițiat și îl organizează, Teatrul Național „Lucian Blaga”, și către lumea precis delimitată a creatorilor de teatru și a celor care îl oglindesc prin demersurile lor pedagogice, teoretice, publicistice. Pentru cinci-șase zile trupa teatrului clujean devine vedeta festivalului, prin reprezentațiile susținute, ceea ce pentru cei mai activi și solicitați interpreți în distribuții este uneori un „tur de forță”, care consumă, dar și încarcă energetic, după cum ne mărturiseau unii actori. Iar pe parcursul anului creativitatea este stimulată și în vederea festivalului, căci, în bună parte, programul repertorial al instituției este gândit în raport de genericul acestuia, ceea ce, în final, se va întoarce drept beneficiu tot pentru publicul iubitor de teatru.
 
Mariana Ciolan, Cum s-a văzut „Europa noastră” la Cluj-Napoca, Revista Teatrală Radio, 25 octombrie 2015