News

 Poster gallery

Photo gallery

Video gallery

05.06.2022
CHIRITZA IN CONCERT by Ada Milea showing on 10 May 2022 at 8 p.m. will have Ukrainian language subtitles

We are delighted to announce that the musical theatre performance CHIRITZA IN CONCERT by Ada Milea showing on 10 May 2022 at 8 p.m. will have Ukrainian language subtitles.We thus extend a warm invitation to the Ukrainian community in Cluj-Napoca to join us for an evening at the theatre in the company of our beloved CHIRITZA IN CONCERT. 

Admission is free for all Ukrainian citizens upon presentation of the zero price ticket specially issued for the event.

The ticket can be collected from our Ticket Agency, operating in the building of the National Theatre of Cluj-Napoca (Western side). The agency opening hours are: Tuesday - Friday: 10 a.m. - 2 p.m and 2:30 p.m. - 5 p.m. On ticketed events days, the opening hours are: Tuesday - Friday: 10 a.m. - 2 p.m and 2:30 p.m. - 7 p.m, Saturday - Sunday: 3 p.m. - 7 p.m.

Mark the date on your calendar and meet us at the theatre!


04.20.2022
Programul Agenției de bilete în perioada Sărbătorilor de Paște

Dragi spectatori,
 
Agenția de bilete a Teatrului Național va fi închisă în perioada 21-25 aprilie 2022. Aceasta își va relua activitatea începând de marți, 26 aprilie 2022.
În această perioadă, biletele spentru spectacolele Teatrului Național se pot cumpăra exclusiv online de aici: biletele spentru spectacolele din sălile Teatrului Național se pot cumpăra exclusiv online de aici: https://www.bilete.ro/.../teatrul-national-cluj-napoca/
Să ne revedem cu bine la teatru!
 


04.12.2022
O comedie amară a Estului post-sovietic - AUDIȚIA de Alexander Galin

La Teatrul Național din Cluj-Napoca va avea loc a doua premieră din acest an la Sala mare, Audiția de Alexander Galin, traducere de Liudmila Szekely Anton, duminică 17 aprilie 2022, de la ora 19:00. După succesul cu Cartoforii de N.V. Gogol, actorul Ionuț Caras se apleacă de data aceasta asupra unui text al dramaturgiei ruse disidente contemporane și semnează regia acestui spectacol. Pentru că decizia de a monta Audiția s-a cristalizat încă din 2021, Ionuț Caras recunoaște că situația nefericită actuală l-a determinat să citească piesa cu alți ochi. „Am încercat să înțeleg cum funcționa societatea rusă atunci (în anii 1990) și care ar fi legătura cu tragedia care se petrece acum. E un arc de cerc al istoriei recente. Dacă acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator (mai nou, criminal de război), evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere, în momentul instalării celui care ar fi trebuit să fie «salvarea» unei societăți aflate în declin. Unde s-a ajuns - vedem cu toții".

Dramaturgul, aflat acum în Statele Unite, la New York, Alexander Galin, după cum și-a semnat corespondența în engleză, dar Alexandr Galin în rusă, a avut amabilitatea să intre în dialog cu echipa artistică, răspunzând unor întrebări arzătoare, ale căror răspunsuri au ajutat în mare măsură la construcția scenică și la înțelegerea poziționării autorului față de ceea ce numește el însuși „crima" de la nordul și estul granițelor noastre: Ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în cerc. Este greu să-ți imaginezi viitorul unei asemenea țări."

 

Cuvântul Regizorului: Ionuț Caras despre Spectacolul AUDIȚIA
 

Am mai lucrat un text semnat de Alexander Galin, acum mai bine de 10 ani, cu prima mea promoție de studenți. Era vorba de piesa Stele în lumina dimineții. Și atunci, și acum, am apreciat construcția echilibrată a textului, umorul său negru dar, mai ales, contactul cu personajele extrem de bine conturate, cu lumi interioare bogate, deloc schematice, și foarte ofertante pentru actori sau actrițe.
 

Cred că acesta a fost și motivul pentru care am ales Audiția: situații clare, o notă tragicomică a textului și personajele vii, umane. Și desigur, a contat și faptul că e vorba de un text pentru actrițe, în principal. Or acesta este un lucru rar. Dramaturgia universală e mai zgârcită cu oferta de personaje preponderent feminine.
 

Alături de Zsófia Gábor (scenografie) și Cristian Luchian (design grafic), am plasat acțiunea, urmând indicațiile autorului, într-un fost cinematograf sovietic din Kursk, undeva la începutul anilor 2000, într-o perioadă de tranziție a societății ruse. Din punct de vedere politic ar fi coincis cu transferul de putere dintre Boris Elțîn și Putin.
 

Deși discuțiile și decizia de a monta acest text au avut loc acum un an, situația nefericită actuală m-a determinat să citesc piesa cu alți ochi, încercând să înțeleg cum funcționa societatea rusă atunci și care ar fi legătura cu tragedia care se petrece acum. E un arc de cerc al istoriei recente. Dacă acum asistăm la ceea ce ar putea fi declinul unui dictator (mai nou, criminal de război), evenimentele care se petrec în spectacolul nostru surprind efectele pe care oamenii simpli le resimțeau în timpul acestei tranziții de putere, în momentul instalării celui care ar fi trebuit să fie „salvarea“ unei societăți aflate în declin. Unde s-a ajuns – vedem cu toții.
 

În Audiția intriga e clară și, mai mult decât atât, ea are la bază un fapt real. Iată ce spune Galin despre nașterea acestui text:
 

„Sunt deja cinci ani de când am fost sunat de un prieten care mi-a spus: « Vino imediat la noi în teatru. O să vezi ceva despre care vei scrie cu siguranță o piesă. Este materialul tău! ». Am mers acolo și am văzut japonezi care stăteau în public în legendara, celebra sală a Teatrului Taganka. Închiriaseră teatrul pentru un casting. Sala aceasta însemna enorm pentru noi toți, fiindcă aici fusese judecat regimul totalitar! Pe scenă defilau rusoaice tinere, cetățene ale Rusiei libere, cu speranța de a fi cumpărate. Situația era și ciudată, și tristă, și îngrozitoare. În ultimul rând stăteau candidatele care fuseseră respinse. Văzându-le, mi-a fost clar că ele sunt eroinele mele. Din păcate nu mai erau așa de tinere, nici măcar nu puteau lua parte la casting. Speranța la o viață diferită, necunoscută lor, în care credeau ca într-un vis, le fusese spulberată. Viața trecea pe lângă ele și ele rămâneau în trecut. În acea clipită am văzut piesa de teatru! Rămânea doar s-o aștern pe hârtie.“ (Revista Theater der Zeit, aprilie 2002, Articolul Konkurrenz und Konkurs, interviu de Thomas Irmer, traducere în limba română de Alexandru Cîrneală și Alma Diaconu).

 

Pentru că nu puteam neglija tragedia umană care are loc sub ochii noștri, am adăugat la textul lui Galin un PROLOG care oferă evenimentelor piesei o legătură cu contextul socio-politic actual. Mai mult decât atât, am luat legătura cu autorul însuși, care a avut amabilitatea să ne acorde un scurt interviu. Era necesar să aflăm care este poziția acestuia față de acest război absurd. Iată răspunsurile dumnealui:

 

Alexander Galin răspunde Teatrului Național

 

Credeți că mai este valabilă astăzi situația socio-umană pe care ați prezentat-o în piesa Casting în Kursk (Audiția)? Mai precis, există încă mirajul occidental și această dorință de a pleca din Rusia?
 

Alexander Galin:  Decizia finală cu privire la actualitatea piesei mele cred că va fi luată de spectator, dar, ca autor, bineînțeles, nutresc speranța că această piesă, scrisă cu mai bine de 20 de ani în urmă, este încă vie și datorită faptului că teatrul dumneavostră, dintre multe alte piese, a ales-o pe aceasta. Și sunt sincer recunoscător pentru această alegere. În ceea ce privește „mirajul occidental“, pe eroii acestei piese nu îi mai interesează acest lucru. Salvându-se de deznădejdea totală, ei sunt gata să fugă oriunde. Apropo, în piesă nu este vorba despre Occidentul civilizat, apropiat de Rusia, ci Estul îndepărtat, străin și de neînțeles.
 

E o replică cheie în textul dumneavoastră: „Puteți pleca dacă demonstrați că aici nimeni nu are nevoie de voi!“. E un sentiment teribil de auto-condamnare impusă... V-ați confruntat vreodată cu acest sentiment în propria dumneavoastră țară?
 

A. G.: În cazul acesta, am scris o scenă în care eroinele mele încep să conștientizeze cât de inutile sunt propriei lor țări, să conștientizeze indiferența totală a Patriei față de ele. Mulți trăiesc în Rusia, negândindu-se la acest lucru. Dar așa a fost mereu. Statul rus este orientat înspre putere, iar nu înspre om. Nu întâmplător, una dintre eroinele mele spune cu o ironie amară că ea este ocolită, aici, în ultima perioadă, chiar și de țânțari. În ceea ce mă privește, eu scriu despre contemporanii mei și, deci, simt și experimentez ceea ce simt și experimentează și ei.
 

În piesa dumneavoastră sunt prezente toate categoriile sociale prin diverse personaje, de la intelectualul disponibilizat, trecând prin politicianul îmbogățit peste noapte și până la oamenii simpli, lipsiți de mijloace. Înțelegem prin asta că toată societatea rusească din acea perioadă era în criză. Credeți că în decursul ultimilor 20 de ani lucrurile s-au îmbunătățit?
 

A. G.: Criza pe care autoritățile se străduiau s-o retușeze în anii aceia s-a intensificat și mai mult, iar, drept rezultat, ne-am trezit din nou în cătușele totalitarismului. Parcă ne învârtim în cerc. Este greu să-ți imaginezi viitorul unei asemenea țări.
 

Ați avut probleme cu cenzura? Mai ales că piesele dumneavoastră s-au jucat mult în străinătate și sunteți extrem de critic la adresa sistemului socio-politic din Rusia...
 

A. G.: Am trăit în vremea cenzurii sovietice. Era dureros. Cu toate acestea, chiar și atunci apăreau cele mai strălucite teatre, spectacole, erau actori legendari, regizori, scenografi. Pot spune din proprie experiență că cenzurii, oricât de dură ar fi, dintru început, îi este proprie prostia. Dar am avut și o perioadă fericită, scurtă din păcate, când eram liberi de cenzură. Acum, cenzura devine din ce în ce mai puternică, deși, formal, încă rămâne interzisă de Constituția Rusiei. Teatrul rus va întâmpina dificultăți, acestea deja au început. Dar oamenii au mare nevoie de teatru. El va supraviețui.
 

Fiind martor al acestor probleme majore din societatea rusească, ați simțit vreodată că situația nefericită de atunci ar putea evolua în direcția critică la care asistăm astăzi?
 

A. G.: Eu scriam comedii, dar imboldul pentru acest lucru îl constituia drama care se desfășura în societatea noastră. Sfârșitul ei tragic era prevăzut de mulți, nu era greu. În special când, la sfârșitul anilor ᾽90, oamenii au început să vorbească din nou despre necesitatea unei «mâini puternice» în fruntea statului, amintindu-l de bine din ce în ce mai des pe Stalin.
 

În acest sens, care ar fi instrumentele la îndemână pentru ieșirea din criza actuală? Credeți că schimbarea trebuie să vină doar din interiorul societății rusești sau e o problemă care ne privește pe toți? „Ce ne așteaptă?“... ca să o parafrazăm pe Nina Karnauhova, intelectuală din Rusia?
 

A. G.: Orice țară își face propriile alegeri. Totalitarismul este o boală grea care afectează din când în când una sau alta dintre țări. Dar indiferent de «terapie», chiar și cea mai puternică este concepută înainte de toate pentru acțiunea activă a imunității interne. În Rusia, această imunitate este încă foarte slabă. Bolnavul trebuie singur să dorească să se vindece.
 

Suntem vecinii unei țări care acum e sfâșiată de război. În acest context, simțim uneori că suntem inutili ca artiști, ne întrebăm dacă teatrul mai are puterea să schimbe ceva... Dumneavoastră ce credeți?


A. G.: Războiul îi întărâtă pe oameni, îi desparte, îi împarte în prieteni și dușmani. În acest sens, în război, nu există învingători. Teatrul, la fel ca arta în general, are menirea importantă de a-i ajuta pe oameni să-și restabilească umanitatea, sacrificată în război.
 

Cum se vede acest război de la New York, unde vă aflați acum?

A. G.: La fel cum văd toți oamenii normali: este o crimă. Adevărata vinovăție a criminalilor va fi determinată de viitor (posteritate). Sper că în curând. Țin minte cum, în copilărie, ne jucam de-a războiul. Trăgeam cu pistoale de jucărie la mică distanță, dar nimeni nu cădea, nimeni nu voia să se considere a fi ucis. Dar vorbim de copii, pe când aici este vorba de oameni de stat. Îi detest pe cei care au început acest război. Aceștia sunt oameni cu o conștiință subdezvoltată, mutilată: declanșând războiul, ei au calculat cu aroganță doar o singură variantă – victoria lor. Deși un om inteligent ia mereu în calcul și varianta înfrângerii. Dar asta, dacă este inteligent...

 

Alexander Galin a acordat acest interviu Teatrului Național din Cluj-Napoca în data de 30 martie 2022.

 





Teatrul Național din Cluj-Napoca vă invită să ne bucurăm împreună de cea de-a 60-a aniversare a ZILEI MONDIALE A TEATRULUI, în data de 27 martie 2022.

 

Ziua Mondială a Teatrului a fost inițiată în anul 1961 de către ITI (Institutul Internațional de Teatru, Paris) și se sărbătorește anual din 1962, când a fost redactat primul mesaj al evenimentului, de către Jean Cocteau. De atunci, în fiecare an, o personalitate importantă a lumii este invitată să compună acest mesaj. Anul acesta, mesajul a fost scris de Peter Sellars, regizor de teatru și operă, director de festival.

 

Ziua Mondială a Teatrului are scopul de a promova teatrul în toate formele sale în întreaga lume, de a-i face pe oameni să conștientizeze valoarea acestei arte, de a împărtăși bucuria pentru teatru cu ceilalți. Așadar, cu această ocazie, teatrul nostru vă invită să luați parte la un eveniment special în care teatrul și publicul să se regăsească și să se redescopere.