Institutul Internațional de Teatru ITI
Organizația Mondială pentru Artele SpectacoluluiZiua Mondială a Teatrului a fost inițiată în 1961 de Institutul Internațional de Teatru ITI. Este sărbătorită anual pe 27 martie de către Centrele ITI și comunitatea internațională de teatru. Pentru a marca această ocazie sunt organizate diverse evenimente de teatru naționale și internaționale. Una dintre cele mai importante dintre acestea este difuzarea Mesajului Zilei Mondiale a Teatrului prin care, la invitația ITI, o figură de talie mondială își împărtășește reflecțiile asupra temei Teatrului și Culturii Păcii. Primul mesaj al Zilei Mondiale a Teatrului a fost scris de Jean Cocteau în 1962.
Autorul Mesajului Internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului 2025 este Theodoros Terzopoulos, regizor, pedagog, autor, fondator şi director artistic al Companiei teatrale Attis, preşedinte al Comitetului internaţional al Olimpiadelor de teatru și cel care a inspirat Olimpiadele de teatru.
Mesajul de Ziua Mondială a Teatrului anului 2025, de Theodoros TERZOPOULOS
Poate teatrul auzi semnalul SOS transmis de vremurile noastre, într-o lume a cetățenilor sărăciți, închiși în celule de realitate virtuală, în îmbrățișarea propriei lor intimități sufocante? Într-o lume de existențe robotizate într-un sistem totalitar de control și represiune de-a lungul întregului spectru al vieții?
Este teatrul preocupat de distrugeri ecologice, încălzire globală, pierdere masivă a biodiversității, poluare a oceanelor, topire a icebergurilor, incendii forestiere în creștere și fenomene meteo extreme?
Poate teatrul deveni o parte activă a ecosistemului? Teatrul urmărește de mulți ani impactul omului asupra planetei, dar îi este dificil să abordeze această problemă.
E teatrul îngrijorat de condiția umană, așa cum e ea modelată în secolul al XXI-lea, în care cetățeanul e manipulat de interese politice și economice, canale media și companii de formarea opiniei publice? În care platformele de social media, pe cât de mult o facilitează, sunt în același timp marele alibi pentru comunicare, fiindcă oferă necesara distanță sigură față de Celălalt? O frică insinuantă de Celălalt, de cel diferit, de Străin, ne domină gândurile și acțiunile.
Poate teatrul funcționa ca atelier pentru coexistența diferențelor fără a lua în calcul trauma sângerândă?
Trauma sângerândă ne invită să reconstruim Mitul. Și în cuvintele lui Heiner Müller, „Mitul este un agregat, o mașină la care mașini mereu noi și diferite pot fi conectate. El transportă energia până când viteza în creștere va exploda câmpul cultural” și eu aș adăuga câmpul barbariei.
Pot reflectoarele teatrului să îndrepte lumina spre trauma socială și să înceteze să se pună în lumină, în mod eronat, pe sine?
Întrebări care nu permit răspunsuri definitive, pentru că teatrul există și rezistă grație întrebărilor nerăspunse.
Întrebări declanșate de Dionisos, în trecere prin locul nașterii sale, orchestra teatrului antic, și continuându-și călătoria tăcută de refugiat prin peisaje de război, astăzi, de Ziua Mondială a Teatrului.
Să ne uităm în ochii lui Dionisos, extaticul zeu al teatrului și Mitului, care unește trecutul, prezentul și viitorul, copilul cu două nașteri, din Zeus și din Semele, expresie a identităților fluide, feminine și masculine, furios și blând, divin și animal, pe muchia dintre nebunie și rațiune, dintre ordine și haos, un acrobat pe linia graniței dintre viață și moarte. Dionisos pune întrebarea ontologică fundamentală „ce înseamnă totul?”, o întrebare care conduce creatorul într-o tot mai adâncă investigație a rădăcinii mitului și a multiplelor dimensiuni ale enigmei umane.
Avem nevoie de noi căi narative, destinate cultivării memoriei și formării unei noi responsabilități morale și politice, pentru a ieși din dictatura multiformă a Evului Mediu actual.
