Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

AGNUS DEI
de John Pielmeier
regia: Cătălin Bocîrnea
Data premierei: vineri, 20 februarie 2015

„E o piesă reușită, din toate punctele de vedere (...). Reprezentația are o distribuție de excepție, cu trei actrițe a căror imagine și gestică teatrală se potrivesc perfect  cu rolul jucat în această piesă: Alexandra Tarce, interpretând tânăra călugăriță cu deviații mistice și accente de cruntă nebunie - hiperbolizate chiar prin fizionomia acestei actrițe, ai cărei ochi mari și privire de copilă naivă și traumatizată, dau forță tragică întregului spectacol; Miriam Cuibus, în rolul Maicii superioare a mănăstirii, o ,,avocată" și-n același timp o complice a tinerei ce se presupune că și-ar fi ucis copilul, și Irina Wintze, ce, prin eleganța-i specifică și imaginea cumva rece pe care o inspiră, a profesionistei detașate, întruchipează perfect medicul psihiatru, ce caută să deslușească ițele complicate ale poveștii mistice de viață și de moarte, petrecută în cadrul monahal.“

 

Florin Moldovan, Agnus Dei - o piesă „horror" la Teatrul Național Cluj,
în Ziar de Cluj, 4 mai 2015


ELLING
de Axel Hellstenius și Petter Naess
regia şi scenografia: Sorin Misirianţu
Data premierei: joi, 27 noiembrie 2014

„Spectacolul e nu despre doi nebuni, ci despre toți nebunii din lumea asta, ce-și caută locul și menirea în societate, prin și printre oameni. Indiferent de traumele suferite și de sechelele survenite în urma lor, fiecare se regăsește și se sprijină pe un altul, și, astfel, piesa, deși are o temă tragică, reușește, în regia lui Sorin Misirianțu, să devină altceva: nici dramă, nici tragedie, nici tragi-comedie, ci o pură și simplă poveste veselă despre prietenie, despre amor și despre viață, cu happy-end, în care problemele și problematica unor nebuni sunt doar un pretext pentru a ilustra în subtext problemele și problematica nebuniei «normale», în care ne recunoaștem majoritatea, cei care nu se recunosc fiind de fapt adevărații bovarici și nebuni.“


Florin Moldovan, Elling - povestea adaptării a doi frumoşi nebuni, într-o lume nebună,
în Ziar de Cluj.ro, 3 decembrie 2014


Scenografia simplă și eficientă a regizorului focusează pe actori, pe jocul și evoluția lor incredibilă (dar adevărată), muzica originală norvegiană a fost aleasă tot de de regizor – solista Solfrid Molland. (…) Martori ai punerii în scenă a unui subiect foarte dificil (peste care planează amenințarea umo rului facil, superficial și kitschist), regizorul Sorin  Misirianțu ne-a propus un spectacol complex, de subtilă profunzime și, concomitent, cu mare audiență la public, dovedind că poate fi inclus în restrânsul cerc elevat al directorilor de scenă români. Spectatorii au aplaudat îndelung și ovaționat întregul spectacol și, mai ales, prestația de excepție a celor doi protagoniști principali.
 

Eugen Cojocaru, Dați-ne o viață normală!,
în Tribuna nr.328, 1-15 mai 2016

 


 

 


MEIN KAMPF
de George Tabori
regia: Alexandru Dabija
Data premierei: duminică, 12 octombrie 2014

Mein Kampf jucat pe scena Naţionalului clujean nu are nimic din prefigurările fioroase ale titlului şi nici din sinistrul spectru al morţii cu coasa în mână de pe afişele răspândite prin oraş pentru acest spectacol. E o comedie puţin mai neagră decât cele cu care ne-am obişnuit până acum, dar o comedie descătuşată de oprelişti formale, ce trebuie văzută şi numai pentru râsul eliberator pe care îl provoacă.“

 

Adrian Țion, Alchimia râsului - Mein Kampf,
în Agenda LiterNet, 22. 02. 2015

 



„La Teatrul Național din Cluj-Napoca, regizorul Alexandru Dabija construiește un spectacol ca un imens hohot de râs despre nazism, originile Holocaustului, Hitler și hitlerim slujindu-se de piesa lui George Tabori, Mein Kampf. Tabori a scris farsa cu pricina în anii 80 pentru uzul Broadway-ului, a montat-o și a jucat el însuși în spectacol cu dorința ca în sală să se râdă cu gura până la urechi.“

 

Mircea Morariu, Portretul lui Hitler la tinerețe,
pe adevărul.ro, 10 martie 2015 și Teatrul azi nr.4-5-6/2015
 



Mein Kampf e, dacă vreți, o anti-teză teatrală. Spectacolul nu dă o lecție de istorie, nu e solemn ori pedagogic, ci deșucheat, vivace, în maniera regizorală a lui Alexandru Dabija, potențată de songurile Adei Milea. Și totuși, deși hohotește de râs, deși libertatea limbajului scenic poate „jena" firile pudibonde, spectatorul va simți la final acea empatie cathartică ce stă în miezul oricărui spectacol bine făcut. Durerea se alină prin râs, inevitabila tragedie se amână printr-o ironie „fără Dumnezeu", dar rugăciunea fără cuvinte există pitită undeva. O rugăciune pe care trebuie s-o spună, după spectacol, spectatorii... Mein Kampf  poate fi o exorcizare comică, oricât de bizar sună formula.“


Claudiu Groza, Mein Kampf, un spectacol deşucheat şi vivace la Teatrul Naţional,

pe Clujul Cultural.ro



 

„Hitler al lui Tabori este o figură grotescă, amintindu-ne de capodopera lui Chaplin - «Dictatorul». Pe parcursul spectacolului se râde în hohote la replicile savuroase ale textului, sau la situaţiile de un comic irezistibil imaginate de regizor. Antologică este scena în care Schlomo, Dreizl, Lobkowitz şi Drinkowitz îi modelează înfăţişarea viitorului dictator, pieptănându-l cu cărare, aranjându-i şuviţa rebelă pe frunte şi tunzându-i mustăcioara, aşa cum a ajuns să fie ea cunoscută în istorie. Dar râsul copios este unul cu frisoane, subliminal planând «amintirile din viitor», holocaustul, lagărele de exterminare. (...) Consecvent cu soluţia regizorală asumată, Alexandru Dabija conferă spectacolului şi atributele unui musical.“

Radu Constantinescu, Dabija, Tabori, Hitler...,
în Ziarul de duminică, 24 oct.2014

 


 

„Premiera cu Mein Kampf de George Tabori, ne prilejuieşte una din acele speciale ocazii în care Alexandru Dabija, contrazicând toate aşteptările, ne oferă o montare foarte bună. Scenografia Carmencitei Brojboiu dezvoltă sugestia lui Aurel Maican de la al său interbelic Azil de noapte: piesa ne duce, cu adevărat, la fund, acolo de unde nu mai e cu putinţă să cobori mai jos. În Viena antebelică a celor mai decăzuţi se joacă drama grotescă şi haioasă cu viaţa. Printre protagoniştii pe care destinul îi aduce la rampă se numără şi un oarecare aspirant la cariera de pictor.“


Horaţiu Damian, El maalei rahamin,
în Agerkult, 1 oct.2014

 



Mein Kampf (...)  potenţează  duritatea tranşantă a textului lui Tabori cu ironia acidă a regizorului Alexandru Dabija, care nu uită că se află la Cluj, în Transilvania. Ambalat în soundul muzicii Adei Milea şi Ancăi Hanu, spectacolul pendulează între marş funebru  şi danse macabre, două forme muzicale înrudite cu Istoria. Râzând, înghiţim hapul gravităţii temei spectacolului: naşterea extremismului naţionalist, a urii de rasă, a istoriei care periodic distribuie greşit rolul principal. Mein Kampf, în traducere Lupta mea, e lupta cu institnctul distrugerii, cu îngerul morţii, căruia îi putem opune  râsul eliberator şi distanţarea prin artă.“

Oana Cristea Grigorescu, Ein Man, ein Wort,
la Radio România Cluj, 1 oct.2014