Arhiva de cronici

 Arhivă de afişe

Galerie foto

Galerie video

IIC 2012 - Est-Vest

Ne-am concentrat cu toţii, în schimb, asu­pra produsului colaborării dintre Est şi Vest rezultat din acest proiect, res­pec­tiv spectacolele realizate cu trupa Tea­tru­lui „Lucian Blaga“, principala şi cea mai mare beneficiară a Întâlnirilor... de regizori invitaţi. Ei, actorii, în mare par­te tineri, ai acestei trupe bine arti­cu­la­tă, au dus cu profesionalism şi devo­ta­ment greul acestor patru seri, în care au tre­cut de la un text la altul, de la un stil la altul, dovedind adaptabilitate şi dis­po­ni­bilitate maximă.
 
Doina Papp, Întâlnirile teatrale Est-Vest, Revista 22, Nr. 42 (1179), 16-22 octombrie 2012
 


Pentru că la dezbaterile de dimineață – care au însoțit reprezentarea unui număr de producții recente ale Naționalului clujean, toate avînd drept numitor comun faptul că au fost regizate de „străini din Vest“ – au participat mulți critici, s-a vorbit, într-adevăr, mai mult despre sensul artei și mai puțin despre mereu spinoasa relație dintre teatrul european „vestic“ și cel „estic“. Care rămîne, într-un final, o discuție valabilă și potențial interesantă, însă nu din perspectiva unei iluzoriu-automate superiorități a regiei etc. vestice, cît din cea a efectelor generate de simpla chestiune a funcționării diferite a teatrului pe cele două coordonate: la „noi“, teatru de repertoriu, la „ei“, teatru de proiecte. La „noi“, trupă de actori angajați pe o perioadă lungă în teatre publice și producții care se joacă alternativ, pe durate variabile acoperind mai multe stagiuni, la „ei“, componentă aleatorie a distribuțiilor stabilite de regulă prin castinguri, contracte pe proiecte ale actorilor, spectacole jucate în succesiune în interval limitat. La „noi“, identitatea dată de compania de actori și spațiu, la „ei“, preeminența spațiului sau (în cazul companiilor) a regizorului. Și unele, și altele au plusuri și minusuri.
 
Iulia Popovici, TEATRU. Ne trebuie repertoriu?, Observator cultural, 12 octombrie 2012
 


Orice spectacol apare într-un climat, și eu aș vrea să încep cu o mărturisire despre acest climat, care se numește la ora actuală Teatrul Național din Cluj. Mi-am început cariera, cu foarte mulți ani în urmă, în 1970, și am avut șansa să cunosc, și-n România, și-n afara României, o serie de teatre. Teatre importante. Am fost în diferite perioade chiar la Cluj. Am avut oportunitatea să fiu invitat și să lucrez la Teatrul de Artă din Moscova (MHAT), la Teatrul „Galeria” al lui Szajna, la Festivalul „Shakespeare” din Kentucky, dar și-n teatre studențești din SUA, Suedia, Islanda, Germania.
     Am făcut această introducere, pentru că la Cluj se întâmplă ceea ce e firesc să se întâmple, dar niciodată nu e firesc să se întâmple atât de bine cum se întâmplă acum la Cluj. E vorba de un proiect managerial, gândit pe paliere de reflecție și pe paliere de meditație. E vorba de un program managerial a cărui anvergură se simte în cele două dimensiuni fundamentale pe care trebuie să le aibă un teatru: trupă - trupă performantă - și personalități în cadrul trupei, distincte. Dar, imediat, în contact direct, e vorba de public.
 
Alexa Visarion, Întâlnirile Internaționale de la Cluj, Teatrul Azi, Nr. 12/2012
 
 


Experiență care se vrea deja o tradiție, aceste întâlniri au rămas cu un soi de scufundare în apele memoriei: ne-am adus aminte de ce (încă) vibrăm pentru artă și „omul uman”, deschis emoțiilor firești, de ce mai mergem la teatru, mereu și mereu...

Eliza Câtea, Întâlniri, dezbateri, spectacole „internaționale” la Cluj, Revista Steaua, NR. 9-10/2012


IIC 2015 - Europa noastră

Avînd ca temă „Europa noastră“, cea de-a cincea ediţie a Întîlnirilor Internaţionale de la Cluj (6-11 octombrie) a inclus o serie de spectacole şi evenimente conexe grupate în jurul ideii de înţelegere a diferenţei, de acceptare și de reconfigurare a identităţii într-un context mai larg, al lumii contemporane, în care graniţele sînt adesea mai degrabă interioare decît fizice, concrete. Atît spectacolele (la care voi reveni mai pe larg în alte articole, pentru că trupa de la Cluj merită o atenţie specială, am descoperit o excelentă echipă tînără și inovatoare), cît și conferinţele (precum Teatrul Naţional Cluj- Napoca 2016-2021, moderată de Mihai Măniuţiu și Ștefania Pop-Curșeu, sau Gînduri despre Europa, susţinută de Lucian Boia și moderată de Marina Constantinescu) au venit cu o viziune complexă în ceea ce priveşte adresarea unor probleme dintre cele mai actuale și mai delicate din Europa anului 2015. Din spectacolele vizionate la acest festival, voi încerca să dau o formă întrebării „Ce presupune Europa noastră?“. 
    Europa noastră este o Europă a contrastelor, a visurilor spulberate și a posibilităţilor nelimitate, a inocenţei și a dezamăgirii, a libertăţii și a limitărilor. Pentru că, oricît de mult ne-am dori, „visul european“ nu poate să fie noul vis american.
 
Silvia Dumitrache, Europa noastră teatrală și umană, Observator cultural Nr. 536 (794), 15-21 octombrie 2015

 


Întâlnirile Internaționale de la Cluj reprezintă un festival singular în peisajul manifestărilor de gen de la noi. Prin partea cea mai cuprinzătoare, o selecție de spectacole, el se adresează în mod firesc urbei, dar în egală măsură întoarce o privire complexă către însuși teatrul care l-a inițiat și îl organizează, Teatrul Național „Lucian Blaga”, și către lumea precis delimitată a creatorilor de teatru și a celor care îl oglindesc prin demersurile lor pedagogice, teoretice, publicistice. Pentru cinci-șase zile trupa teatrului clujean devine vedeta festivalului, prin reprezentațiile susținute, ceea ce pentru cei mai activi și solicitați interpreți în distribuții este uneori un „tur de forță”, care consumă, dar și încarcă energetic, după cum ne mărturiseau unii actori. Iar pe parcursul anului creativitatea este stimulată și în vederea festivalului, căci, în bună parte, programul repertorial al instituției este gândit în raport de genericul acestuia, ceea ce, în final, se va întoarce drept beneficiu tot pentru publicul iubitor de teatru.
 
Mariana Ciolan, Cum s-a văzut „Europa noastră” la Cluj-Napoca, Revista Teatrală Radio, 25 octombrie 2015






X