˜Regizorul încearcă să demonstreze că Tartuffe sau Impostorul nu este o comedie nevinovată, potenţând fiorul dramatic al textului şi subliniind ideea actualităţii lumii lui Molière. Iată-l, de pildă, pe Monsieur Loyal, mâna dreaptă a lui Tartuffe. În viziunea lui Laurian Oniga, Loyal este un nemilos executor judecătoresc din zilele noastre. Cruzimea exercitată nu prin urlete, ci prin linişte ameninţătoare este mult mai terifiantă, mai înspăimântătoare. De altfel, pe această dimensiune, spectacolul este întru-totul contemporan, aşa cum mărturiseşte regizorul...“
Radu Constantinescu, Un Tartuffe minimalist,
în Ziarul de duminică, supliment al Ziarului Financiar, 7 februarie 2013
„Din peruci, batistuţe şi volănaşe, crinoline şi danteluţe, mătăsuri şi puţină pudră se întrupează partea vizibilă a spectacolului, privirea aţintită în oglinda adevărului spre modelul prefigurat de Molière. După 30 de ani (când a mai făcut un Tartuffe la Bucureşti ca student), Laurian Oniga reuşeşte să aprofundeze textul şi să degaje cu dezinvoltură esenţa piesei. Mesajul regizorului coborât din atemporalitatea prototipului e simplu, direct: Atenţie la tagma impostorilor! Cave canem! s-a transformat în Cave impostorem!“
Adrian Ţion, Tartuffe sau privirea în oglindă,
în LiterNet.ro, 14 febr. 2013
„Acţiunea a fost amorsată, permiţând actorilor să-şi potenţeze partiturile, în această grilă ostentativ-teatrală, jucând povestea imposturii lui Tartuffe, vicleanul „credincios" dispus să „calce strâmb" cu soţia protectorului său, pe care-l şi escrochează, lăsându-l, vorba ceea, calic. Oniga a renunţat la „pedepsirea" lui Tartuffe, acesta rămânând în cele din urmă victorios în matrapazlâcuri - se poate bănui aici şi o trimitere la actualitate, eroul molieresc fiind un soi de arhetip al afaceriştilor veroşi de astăzi.“
Claudiu Groza, Molière de studio,
în Tribuna, nr.251, 16-28 februarie 2013
„Ceva ce uit de fiecare dată când vine vorba de Ada Milea e că despre ea trebuie să vorbeşti, să scrii în cuvinte mici. Cu toate astea, e imposibil, fiindcă nimic din ceea ce-a făcut ea până acum, cu atât mai puţin acest spectacol, nu ar putea fi caracterizat în asemenea cuvinte. Cântece de iarnă pentru toate anotimpurile e spectacolul care dovedeşte încă o dată că Ada Milea e un artist rar, genul de artist pe care l-ai căuta constant, indiferent unde s-ar ascunde.“
Răzvan Cîmpean, Nu mă grăbi, nu mă grăbi, dă-mi o şansă să te pot plictisi...,
în Revista Echinox, 9 ianuarie 2013
„Spectacolul a fost prezentat în cadrul Festivalului Dramaturgiei Clujene, desfăşurat în perioada 27-29 noiembrie 2012 la Teatrul Naţional "Lucian Blaga" din Cluj-Napoca. Piesa aceasta minunată m-a făcut să râd cu lacrimi şi să mă minunez încă o dată de povestea dincolo de poveste când vine vorba de viaţa de actor.“
Mirela-Maria Iepure, Soţia mea, Shakespeare sau când actorul joacă rolul vieţii sale,
în Evenimente în Cluj, 1 decembrie 2012
